Iubire interzisă- A Raura Story

Ce se întâmplă?

Ross's POV

-Să nu te mai aud! Te rog scutește-mă! am spus enervat .

Apoi am tras-o dupa mine pe prea iubita fată a lui Riker. Nici nu înțeleg de ce este rege! Are 23 de ani și gândește ca un obsedat. Dacă toata povestea asta nu va merge ce se va întâmpla cu mine? E numai vina ei!

-Unde mă duci? De ce mă tratezi așa?

A spus ea, putând să îi citesc durerea și frica din suflet. Unei jumătăți din mine îi era milă de ea, dar celeilalte jumătăți nu îi păsa. Nici eu nu mă mai înțeleg. Ne apropiam cu pași înceți către castel. Îmi era frică de ce va urma să se întâmple dar continuam misiunea.

Laura's POV
Ce se întâmplă? De ce nu mai pot spune nimic? Parcă nu mai sunt eu. Cine ar fi crezut că un simplu băiat așa drăguț la prima vedere îmi poate face asta? Nimic nu mai are sens! Continui să fiu trasă de băiatul blond, dar nu mă mai împotrivesc. Știu că nu mai pot face nimic. Nici nu știu unde sunt și care este direcția spre casă. Nu mă mai strânge așa tare de mână și cred că mă simt mai bine gândindu-mă la asta. Ajungem în fața unui castel dar rămân puțin șocată. Un castel? Sunt într-un film sau am halucinații? Întrebări stupide îmi încarcă mintea cu prostii. Mă împiedic de-o treaptă și o durere îngrozitoare îmi apare la gleznã.

-Haide! Ridică-te și ai grijă! îmi spune el cu puțină căldură în voce.

-Mă doare!

-Acum ajungem. Așteaptă!

Am intrat într-o încăpere fără lumină fără vreo fereastră. Frica mi-a atins iar inima încât nu mai simțeam durerea de la picior. Cred că era o luxație ușoară dar acum nimic din toate astea nu mai conta.

Ross's POV

Am ajutat-o să se pună pe o canapea care era în încăperea aceea ciudată. Dacă Riker o vrea așa de mult de ce nu i-a pregătit o cameră normală? Nu mă mai interesează. Încerc să uit. Dau să deschid ușa și fata strigă:

-Te rog nu mă lăsa singură aici! Măcar atât!

-Mă voi întoarce fii sigură! zic eu răstit și fiind sigur că Riker mă va pune pe mine să am grijă de ea. Închid ușa și mã îndrept spre Riker.

-Am adus-o!

-Era şi timpul!  a zis el cu un zâmbet mare pe față. Ai grijă să stea acolo în noaptea asta! Mâine o vei muta în camera pe care i-au pregătit-o servitoarele. Peste două zile va lua cina cu mine, iar tu o vei păzi!

-Cum vrei! am spus încruntat. Apropo am nevoie de ceva, s-a lovit la picior când urcam scările.

-Ia asta! spune aruncându-mi o cutiuță pe care a scos-o dintr-un sertar. Ai grijă cca Laura să nu mai pățească altfel de accidente!(deci așa o cheamă zic eu în gând)

M-am îndreptat spre camera ei. Am intrat, dar am scăpat cheile. Era liniște. Am îndreptat lanterna către patul care era acolo dar nu am văzut-o pe Laura. De-odată mă împiedic de ceva și cad. Atunci mâna mea a putut simți corpul ei firav. Dormea ca un înger și cred că începeam să îmi placă. Am încercat să mă ridic de pe podea dar ea a început să se miște și să suspine așa că nu m-am mai ridicat. Era plăcut să stau lângă ea și sã o apãr. Am adormit privind-o prin întuneric. Nu puteam vedea prea multe dar o simțeam.

Laura's POV

Nu știu cât am dormit, dar cred că este dimineață. Câteva firicele de luminã se văd din direcția ușii. Ceva mă ține. Mă sperii și încerc să mă ridic, dar mâna aceea era prea puternică. Am pus mâna pe fața lui și m-am retras puțin, încercând să spun ceva, dar s-a ridicat și mi-a pus mâna la gură.

-Te rog nu țipa! Sunt eu, Ross, am auzit vocea vocea băiatului care m-a târât până aici.

Ross's POV

Eram ridicat dar ea era pe podea iar eu încăaveam o mână peste ea și una peste gura ei. Le-am retras ușor sperând că nu va spune nimic și m-am îndreptat către o lampă care era existentă în cameră. Am aprins-o și am observat fata pe care o uram înainte, se sprijinea de perete încercând să se ridice.

-Stai! zic eu încercând sã o ajut.

-De ce mai încerci să mă ajuți după ce mi-ai făcut toate astea? a țipat ea la mine.

Nu am mai spus nimic. Doar o priveam și nu înțelegeam ce se întâmplă. S-a ridicat dar nu a stat mult în picioare. Cred că am uitat glezna ei. Am prins-o. Îi puteam simți inima bătându-i foarte rapid. De ce îmi plăcea?

-Scuze, e vina mea, zic eu aproape în șoaptã.

Am luat-o și am pus-o pe pat. Se uita la mine cu ochii ei mari căprui aproape negri. Încă era speriată și mă simțeam prost. Am descălțat-o și am scos cutiuța de la Riker. Am luat capacul și...

-Mă descurc și singură! a zis ea întinzând mâna care îi tremura

-Ok... am spus eu dându-i cutiuța. Voi pleca puțin mă întorc imediat...

Acesta este capitolul 4. Sper că vă place :). Acest capitol i-l dedic lui Ioanas14 . Dacă mai doriți dedicații, spuneți într-un comentariu:) Love you. :*