Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

III

Timpul trecea destul de repede, iar eu încercam să îmi dau seama dacă îmi plăcea cu adevărat de George. Petreceam în continuare foarte mult timp cu ei.

Eu și Draco ne-am împăcat într-un final, iar acum încerca să se acomodeze cu prietenii mei.

De Crăciun urma să merg la familia Weasley, iar Draco urma sa ma acopere. Mama și mai ales tata nu ar putea afla unde merg. Nu ar fi de acord niciodată.

Fratele meu urma să rămână la Hogwarts împreună cu prietenii lui, prieteni pe care și eu trebuia să îi accept asa cum făcea el cu ai mei.

- Olivia, gata bagajul? mă întreabă Fred în timp ce îmi ia cartea din mână

- Da, este gata, acum dă-mi te rog cartea înapoi,spyn eu și mă aplec după carte.

- Scuze, spune Fred speriat după ce o smulg din mâna lui.

- Deci suntem noi, Olivia, Harry și Hermione, ne zice Ron. Perfect.

- Mama abia așteaptă să te cunoască, spune George imediat.

- Serios? întreb eu fără a-mi vine să cred.

- Da, după Harry cred ca ție ți-ar ridica statuie, adaugă George și toți începem să râdem.

- Pot să nu vorbesc despre... părinții mei. Știți voi, tatăl vostru nu cred că e prieten cu al meu.

- Sigur că da, vom încerca să evităm acest subiect, spune Ginny.

În dimineața următoare toată lumea se grăbea să iasă mai repede din salonul comun. Trenul plecă, iar tot drumul nimeni nu mai scoase o vorbă.

În gara King Cross Molly și Arthur Weasley ne așteptau lângă o mașină albastră.

- Ce mă bucur să vă văd dragilor, spune doamna Weasley. Tu trebuie să fi Olivia.

- Da, eu sunt. Deci ăsta este faimoasa mașină cu care a zburat Harry Potter până la Hogwarts, spun eu și începem să râdem, dar doamna Weasley era destul de serioasă.

- Haideți, să merge, putem discuta mai multe când ajungem, ne spune domnul Weasley.

Eu, Ginny și Hermione ne așezăm una lângă alta. Gemenii și Harry în fața noastră, iar Ron în față cu părinții lui.

Casa era una din lemn, foarte înaltă, care părea să se mai țină doar pe un băț. Domnul Weasley nu era așa cum spunea tata. Era foarte amuzant și avea o obsesie ciudată pentru mageamii.

Când am ajuns, primul lucru pe care ne-a pus doamna Weasley să îl facem a fost să ne așezăm și să mâncăm.

- Olivia, spune-mi câte ceva despre tine. Ai frați sau surori? Părinții tăi sunt vrăjitori?

- Mamă, Las-o să respire, spune Ginny imediat.

- E ok Ginny, spun eu calmă. Am un frate, e în același an cu Harry și Ron. Tata lucrează la minister.

- Cum spuneai că te cheamă? Tot numele? spune doamna Weasley.

- Mamă!! strigă gemenii în cor.

- Ce aveți? Vreau să știu și eu câte ceva despre prietena lui Ginny.

- Păi, e mai complicat... Olivia, Olivia Malfoy, spun eu iar domnul Weasley, care își punea niște cafea dă pe lângă.

- Ești fata lui Malfoy, Lucius? mă întreabă Arthur.

- D-da, spun eu puțin speriată.

- Off, pare că ți-a fost frica să spui asta, spune Molly.

- Știu ca tata nu are cea mai bună părere despre familia dumneavoastră, spun eu, dar azi am aflat că se înșală. Ei nu ar putea să fie atât de primitori cum ați fost dumneavoastră.

- Mamă, spune George, Olivia nu e ca fratele ei sau părinții ei. În primul rând e cu noi la Gryffindor,

- E foarte frumos că asta crezi despre noi și îmi pare rău că ți-a fost frică să ne spui. Ești tare scumpă.

- Vă mulțumesc,spun eu.

Restul zilei am fost pe deal și ne-am jucat Quidditch, am jucat șah, cărți, iar seara toată lumea s-a dus la culcare. Toată lumea mai puțin eu.

Cobor treptele de la etajul unde era camera lui Ginny și mă așez la fereastră, pe pervaz, de unde să pot vedea stelele.

- Nu dormi? iar când mă întorc speriată îl văd pe George în capătul scărilor.

- M-ai speriat, nu, mă simt prost, știi tu, că i-am mințit pe ai mei,spun eu. Cred că le voi trimite mâine o scrisoare și le voi spune tot.

- Pare o idee bună, spune el în timp ce se așează lângă mine. Cum ți se pare vizuina? Nu se compară cu conacul în care locuiești dar...

- Îmi place, spun eu și îi zâmbesc. Știi, mai bine aici unde simți ca cineva te vrea, decât într-un loc în care abia exiști, iar pe obraz îmi curge o lacrimă.

- Hei, nu plânge, ești mereu binevenită aici, știi, nu? spune George în timp ce îmi șterge obrazul.

Acesta a fost momentul în care toate bănuielile mele s-au confirmat. Eram îndrăgostită de George Weasley.