Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

X

Mă trezesc foarte amețită într-un pat la infirmerie. Eram înapoi la Hogwarts. Lângă mine era Draco, care aproape adormise pe scaunul de lângă. Încerc să nu fac zgomot, dar dărâm cu mâna o vază cu flori de pe noptieră, iar acesta sare ca pe ace.

- Liv, ce mă bucur că ești bine! Mi-a fost atât de frică, spune el în timp ce mă ia în brațe.

- Dacă o să mă strângi mai tare o să leșin, spun eu fără aer.

- Scuze, iar amândoi începem să râdem când George intră în salon.

Vine repede spre mine. Venise direct de acasă până la Hogwarts pentru a vedea dacă sunt bine, iar asta mă făcea să mă simt din ce în ce mai bine.

- Liv, m-am speriat foarte tare, spune el care mă sărută când ajunge lângă mine.

Draco se întoarce pentru a nu se uita la noi. Părea puțin deranjat de apariția lui George.

- Bine, bine, gata, Olivia are nevoie de odihnă. A fost folosit asupra ei un blestem de neiertat. Cei mai mulți ar fi reacționat puțin mai bine la el, dar ea a leșinat. Acum haide, las-o, spune Draco iritat.

- Poate pot rămâne eu cu ea acum, e și de datoria mea să o știu în siguranță.

Sper că nu credeai că ai scăpat de mine. Sunt încă aici. Ați fost păcăliți. Ca să moară Potter trebuie să mori tu.

Mă panichez când aud vocea pe care am auzit-o cu ceva vreme înainte. Îmi țin respirația, iar băieții se opresc din ciondănit, devenind foarte atenți la mine.

- Liv, spune George în șoaptă, ești bine?

- V-vo-vocea aceea. Voldemort. O aud iar, spun eu.

Vocea mea tremura foarte tare. George se așează lângă mine și mă ia de mână.

- Shhh, gata iubito, trebuie să te liniștești. Voldemort nu mai e. Poate doar ai râmas cu ideea asta. 

- Nu, mi-a zis că pentru al omorî pe Harry trebuie să mor eu, continui eu printre lacrimi.

- Gata Liv, spune Draco, trebuie să te liniștești. Weasley, rămâi cu ea. Eu merg să vorbesc cu Dumbledore și să îi povestesc, spune el care îmi dă un pupic pe frunte și pleacă.

- Nu vrei să dormi? mă întreabă George, care stătea pe marginea patului.

- Cred că mă voi odihni puțin. Poate aveți dreptate. Poate e de la oboseală sau șoc, spun eu și adorm iar cu George lângă mine. Îi simțeam privirea. Nu se uita în altă parte.

De dimineață aveam mai mulți vizitatori. Harry era și el acolo, cu Snape în spatele lui. Hermione cu Ron de cealaltă parte. George mă ținea încă de mână, iar Draco intra cu Dumbledore în infirmerie.

- Olivia, te rog frumos să îmi spui, începe Dumbledore, ce mai exact ai auzit seara trecută.

- Sper că nu credeai că ai scăpat de mine. Sunt încă aici. Ați fost păcăliți, iar eu fac o pauză și mă uit la Harry, ca să moară Potter... trebuie să mori tu.

- P-poftim? se bâlbâie Harry după ce termin. Nu, nu o să mori, spune el dar este întrerupt de Snape.

- Nu cred că este momentul să o faci pe eroul, Potter. Aici este vorba de o înșelătorie.

- Ai vreo bănuială Severus? întreabă Dumbledore.

- Ori dementorii au trecut de partea lui și nu i-au dat sărutul, ori adepții lui o fac în locul stăpânului lor, spune el pe un ton foarte speriat.

- Atunci ar trebui să aflăm, spun eu revoltată.

- Olivia, începe Snape care se apropie de marginea patului, nu vreau să te implici în asta. Lasă-i pe cei care pot să o facă.

- Serios? Nu pot să stau așa de parcă nimic nu se întâmplă. Să vă aduc aminte că eu sunt cea care aude vocile? le spun eu celor din jur.

- Olivia, mă tem că trebuie să îl asculți pe Severus. El are acum grijă de tine, spune Dumbledore, care îi face semn lui Snape și ies din salon.

- Asta e o prostie, spun eu supărată că nu pot ajuta cu nimic.

Harry se tot plimbă de colo până colo, iar apoi iese frustrat din salon. Hermione și Ron se scuză și pleacă după el, iar George și Draco mă ajută să mă întorc în turnul celor de la Gryffindor. Era mai bine dacă rămâneam peste vacanță la Hogwarts.

 Harry mă evitase câteva zile. Nici nu era de mirare. Speram doar ca lucrurile să fie mai bune. Eu și Ginny recuperam timpul pierdut împreună. Mergem cu ea la antrenamentele de quidditch. Ea spunea că vrea doar să învețe. Ginny dragă, știu că e Harry în echipă.

După prânz, până seara stăteam cu George, iar uneori și cu Fred. Azi eram la bibliotecă doar noi doi și mă ajuta la teme.

- Deci, mâine... e o zi mare huh? mă întreabă el, iar eu mă uit nedumerită. Liv, e ziua ta, spune el, iar eu realizez ce se întâmpla.

- Oh, ai dreptate, chiar am uitat de asta, uau, fac 15 ani, spun eu nu chiar atât de entuziasmată.

- Haide, mâine am planuri pentru noi, spune el și mă ia de mână până în turn.

Salonul comun era cam ocupat spre fericirea mea, dar spre nefericirea lui George, care nu știa cum să reacționeze.

- Ginny? întreabă el, iar fata se întoarce spre el speriată.

Eu zâmbesc larg către ea, iar apoi către Harry, care tocmai o sărută pe Ginny.