Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

I

Expresul de Hogwarts a pornit din gară la ora 11:00. Eu și fratele meu ne căutam fiecare prietenii. Eram foarte diferiți, începând de la casa din care făceam parte până la persoanele de care suntem înconjurați.

Ginny, prietena mea, era prin ultimele compartimente alături de Luna și Neville. Deschid ușa și mă așez lângă ei. 

- Abia aștept să ajungem la Hogwarts, spun eu entuziasmată. M-am săturat de fratele meu, iar tata, îmi scoate în fiecare zi ochii că nu sunt la Slytherin.

- Cred că ar înnebuni dacă ar afla că ești prietenă cu un Weasley, spune Ginny puțin supărată.

- Nu îmi poate spune cu cine să fiu prietenă, îi spun în timp ce îi dau o îmbrățișare.

Ginny pare să se simtă mai bine. Luna ne citește din ziarul tatălui ei. Nu era ca Profetul, dar era destul de interesant. Neville își căuta iar broasca așa că ne-am gândit să îl ajutăm așa că am început să întrebăm și să căutam peste tot.

- Cei de la Gryffindor nu au ce căuta aici, spune o voce de la Slytherin.

- Mai ușor Draco, doar căutăm broasca lui Neville și ne gândeam că poate a ajuns pe aici, spun eu calmă.

- Uite ce e Olivia, ești sora mea, nu am nimic cu tine, dar asta nu înseamna că îți accept prietenii, spune Draco, iar toți încep să râdă.

- Haideți, nu cred că e aici, spun eu și mă întorc către ieșire, dar un sunet mă contrazice.

- Trevor, aici erai, iar broasca sare de după un scaun.

Mă duc să verific de unde a sărit broasca, iar pe scaun stătea Pansy.

- Evident! spun eu și ies nervoasă.

Merg pe coridorul îngust și din greșeală mă lovesc de cineva. Îmi ridic privirea și observ că erau gemenii Weasley.

- George! Fred! vă rog să mă scuzați, nu eram atentă, le spun eu politicos.

- Nu face nimic, dar, te-a supărat cineva mă întreabă Fred.

- M-am certat cu fratele meu, atâta tot, le spun eu în timp ce ma uit după Ginny, Neville și Luna. Bine, păi eu trebuie să plec, dar ne mai vedem.

- Bine, spun băieții în cor și pleacă mai departe.

Prietenii mei erau de negăsit, așa că mă duc la Harry, Hermione și Ron.

- Bună, pot sta cu voi, nu îi mai găsesc pe ceilalți? spun eu în timp ce deschid ușa ultimului compartiment.

- Sigur, ia loc, îmi spune Hermione. S-a întâmplat ceva?

- Doar fratele meu, îi informez eu.

- Malfoy e uneori insuportabil, spune Harry.

- Uneori? adaug eu și toți începem să râdem. 

Afară era deja întuneric, iar trenul pierdea din viteză. Hagrid îi conducea pe cei din anul întâi cu bărcile până la castel. Ceilalți luau trăsurile care erau trase singure, dar după spusele prietenei mele, Luna erau trase de niște creaturi pe care doar cei care au văzut oameni murind le puteau vedea.

Eu una nu vedeam nimic, dar ea și Harry da. Am luat o trăsură și am așteptat în liniște să ajungem. Elevii din primul an șușoteau între ei și vorbeau despre repartizare. Curând, profesoara McGonagall aduce un scăunel și pălăria de sortare. Elevii se așezau pe rând, așteptau ca pălăria să îi sorteze, iar apoi se așezau în urale la masă.

- Anul ăsta foarte mulți elevi au fost repartizați la Gryffindor, aud eu la urechea dreaptă.

- Asta înseamnă că avem cui să facem farse, se aude din partea stângă.

- Cum de ajung eu mereu lângă voi doi? îi întreb eu pe gemeni, care stăteau de o parte și alta a mea.

-  Olivia, spune Fred, ești o companie foarte plăcută, știai asta? iar George îl aprobă. Te deranjează prezența noastră, spune în timp ce zâmbește.

- Nici de cum, le spun eu și începem toți trei să râdem.

Mă înțelegeam foarte bine cu gemenii, erau amuzanți și câteodată mă ajutau și la teme.

- Dragii mei, spune Dumbledore, iar toată sala face liniște. Aș vrea să vă prezint noul nostru cadru didactic, pentru Apărare Împotriva Magiei Negre, Dolores Umbridge.

- Mulțumesc Albus pentru prezentare. Mă bucur să fiu aici și că am onoarea de a vă învăța această materie, spune o femeie scundă, îmbrăcată din cap până în picioare în roz și cu o voce pițigăiată. Vă promit că vom învăța foarte multe anul ăsta, atât eu cât și ministerul.

- George, spune Fred, cred că ne vom distra anul ăsta.

- Cu siguranță, aprobă George. Hei, Olivia, vrei să ne ajuți?

- Nici să nu te gândești, cu elevii e altceva, dar ea e profesoară, spun eu promt.

- Dar pare inofensivă, adaugă Fred.

- Nu mulțumesc, le spun și termin de mâncat.

Eu, Ginny și Neville ne luăm rămas bun de la Luna și mergem în camera de zi. Fix înainte să intrăm Draco mă strgă.

- Olivia! Trebuie să vorbim, spune el, iar eu le fac semn lu Ginny și Neville să intre.

- Ce vrei Draco? îl întreb eu supărată.

- Îmi pare rău. Nu trebuia să vorbesc așa cu tine în tren. Ești sora mea mai mică și ar trebui să am grijă de tine.

- Pot avea grijă și singură de mine, iar eu mă întorc să plec. 

- Te rog, iartă-mă. Sunt prietenii tăi și nu trebuia să îi judec, cum nici tu nu îi judeci pe ai mei. Nu trebuia să ascundem broasca lui Longbottom.

- Altceva?  îl întreb eu fără răbdare.

- Nimic, spune el și pleacă.

intru în camera de zi, mai nervoasă decât înainte. Harry, Hermione, Ron, Ginny, Neviile, Fred și George stăteau așezați pe canapea și pe fotolii.

- Nu vi și tu aici Olivia? mă întreabă Ginny.

- Nu, spun eu sec. Mă duc la somn.