Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

XIII

Au murit atât de mulți. Atât de mulți au luptat, iar eu... am așteptat. Atât. Mă uit în jur și îl văd pe Harry. Fug spre el și îl iau în brațe. Era teafăr. Măcar el.

— Olivia, se aude o voce din spatele meu tremurând.

— Tata? spun eu, fără să îmi dau seama ce spun și mă îndrept spre Snape, luându-l în brațe.

— Ești bine? Slavă cerului. Gata. Totul s-a terminat. Potter, trebuie să îți mulțumesc, spune tata.

— Nu aveți de ce domnule profesor. E toată familia mea, spune Harry. Olivia, e ceva ce ar trebui să știi, iar acesta arată spre George.

Nu înțelegeam până nu m-am uitat în jos. Refuzam să cred așa ceva. Asta nu se putea întâmpla. Mă îndrept spre el și îl iau în brațe.

— George... gata... te rog...

— A murit Olivia... era geamănul meu... era... parte din mine, spune George uitându-se către Fred, care era întins pe jos.

Îmi curge o lacrimă pe obraz, apoi încă una, până nu mai văd nimic. Mă așez jos, mă uit la Fred și îi pun mâna pe obraz. Era rece. Mă ridic și merg câțiva metri mai încolo. Hermione, Ron, Harry, Ginny, George erau bine. Era vina mea.

După două luni

Eram la familia Weasley. Eu, Harry și Hermione am fost invitați să stăm acolo un weekend. Abia așteptam să stau iar cu George. Ne văzusem doar o dată de când cu moartea fratelui său. Îmi era dor de el. De amândoi. De glumele pe care le făceam împreună. De trio-ul pe care îl formam uneori. Ajungem la Vizuină, casa familiei Weasley. Intrăm, iar în bucătărie erau doamna Weasley, Ron și Ginny.

— Bună ziua, spunem noi în cor, iar Ron și Ginny realizează că am ajuns.

Ginny îmi sare în brațe, iar Ron se duce direct la Harry. Ne îmbrățișăm toți, iar apoi mergem în bucătărie. Toți încep să povestească dar eu mă it neliniștită în jur. Nu aveam stare.

— Olivia, începe Molly pe un ton liniștitor, e sus.

Mă uit la ea. De unde... Nu mai întreb nimic și urc în camera lor. Acum era al lui George. Stătea pe marginea patului, cu o poză în mână, uitându-se în gol. Îmi dreg glasul, iar el tresare, fiind acum atent la mine.

— Hey tu, spun eu și mă așez lângă el. Ce faci George?

— Ce aș putea face Olivia? Stau și mă întreb ce rost mai are. Fără Fred aici... Nu mai pot fi același. Nu mai am cum să fiu același.

— Știu, dar, tu trebuie să fi cel puternic de aici. Îl știai mai bine decât oricine.

—EXACT! Nimeni nu înțelege asta! Nu pot să fiu cum vreți voi. Așa că te rog să ieși și să mă lași singur.

— George... eu... doar.

— Olivia, nu pot... dacă te-aș pierde și pe tine atunci... cred că ar trebui să...

— Și ăsta e un mod în care mă vei pierde, spun eu cu lacrimi în ochi. Voi pleca... dacă asta vrei. Te iubesc Georgie. Mereu o voi face.

Nu mai apucă să spună nimic. Ies și cobor scările în grabă

— Totul bine? mă întreabă doamna Weasley, care se schimbă la față când vede că plâng. Olivia, ce s-a întâmplat?

— George... are nevoie de timp... singur, spun și încep să plâng și mai tare, iar aceasta vine și mă îmbrățișează.

— Voi vorbi eu cu el, spune doamna Weasley.

— Nu, vă rog, e decizia lui. 

După trei ani (ultimul meci de quidditch)

Intrasem în echipa de quidditch a celor de la Gryffindor. Eram căutător. Nu la fel de bună ca Harry, dar mă descurcam. Tocmai ce apucasem hoțoaica și câștigasem meciul. Așa să tot termini școala. Cobor în plonjon. Harry era acolo, Ron, Hermione, Draco. Toți mă felicită și mă îmbrățișează.

— Gata, gata, sunt și eu aici, iar eu mă uit la un bărbat am putea spune, înalt și roșcat. Hey, spune George cu zâmbetul pe buze, lucru pe care nu l-am mai văzut de mult.

— Hey, spun eu în timp ce toți se uitau la noi.

Nu mai stau mult pe gânduri și fug la el în brațe. Mă îmbrățișează strâns, iar apoi se uită în ochii mei și își face curaj să spună:

— Și eu te iubesc Liv, iar cu asta mă ridică, el fiind cu mult mai înalt și mă sărută, spre surprinderea prietenilor noștri. Mereu o voi face.

Zâmbesc și îl sărut înapoi. Între timp vine și tata, care mă felicită și începe să vorbească ceva cu George. Hermione și Ginny vin la mine nerăbdătoare, iar pe Draco și Harry îi bufnește râsul. De acum începea cu adevărat greul.

UAU. ULTIMUL CAPITOL. AM PLÂNS LA ACEST CAPITOL, DAT FIIND FAPTUL CĂ MOARTE ALUI FRED ESTE UNA CARE MĂ ÎNTRISTEAZĂ CEL MAI MULT. SPER CĂ VA PLĂCUT ȘI VĂ MULȚUMESC PENTRU TOATE VOTURILE ȘI CĂ V-AȚI RUPT O BUCATĂ DIN TIMP SĂ CITIȚI ACEASTĂ CARTE. DACĂ V-A PLĂCUT LĂSAȚI UN SEMN.