Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

VII

În timpul cinei, eram gata să ies pe ascuns din infirmerie. Harry își uitase pelerina de invizibilitate înainte de cină. Nu avea voie să mă viziteze așa că a venit pe ascuns. Oricum a fost prins și nevoit să lase pelerina aici.Eram în turnul de astronomie. Începeam să aud. Auzeam acea voce.

Mă bucur că ai venit. Bănuiesc că vrei răspunsuri. Ți le voi da pe toate. Doar că trebuie să îmi dai ceva în schimb.

- Cine ești? spun eu încercând să par curajoasă.

Cineva pe care cu siguranță cunoști. Nu îți pot spune mai mult de atât.

- Atunci plec. Vreau să știu cine ești, iar în fața mea se arată corpul acelei voci.

- Acum ești mulțumită? spune vocea pe care până acum o puteam doar auzi.

Mă dau câțiva pași mai în spate speriată.

- Acum. Îți voi spune ceea ce vrei să știi dacă și tu îmi vei da ce vreau la schimb.

- C-ce v-vr-vrei? îl întreb eu în timp ce mă părăsește curajul.

- Accepți sau nu? întreabă el cu un zâmbet răutăcios pe față.

- Expelliarmus! strigă o voce din spatele meu, dar Voldemort reușește să se apere.

- Severus... spune el. Cum poți să îi faci asta stăpânului tău? Ascultă la mine. Te-am iertat că ai ținut-o ascunsă atâta timp, iar tu așa îmi mulțumești?

- Nu te voi lăsa să te atingi de ea, spune Snape, iar eu eram extrem de confuză. Poate mi-ai luat-o pe Lily, dar nu și pe Olivia. Te rog. E tot ce mi-a rămas.

- Off Severus, mi-ar plăcea să te pot ajuta. Tot ce pot e să va trimit pe amândoi în același loc, spune Voldemort și întinde bagheta spre Snape.

- Stupefy! strigă cineva din spatele nostru.

Era McGonagall. Snape mă ia de mână și coboară pe scări cu mine. Nu se oprește până în biroul lui Dumbledore, unde mai era Harry, Draco, mama și tata.

- Ce se întâmplă aici? întreb eu speriată.

- Ți-am zis să nu mergi. Când am aflat i-am anunțat pe mama și tata, iar ei au venit să poarte o discuție cu tine, dar draga lor fiică nu mai era acolo unde trebuia să fie, spune Draco.

- Eu nu cred că ar trebui să fiu aici, spune Harry.

- Stai jos Potter, i-o taie Snape.

- Olivia, continuă Dumbledore, cred că ar trebui să afli ceva și nu de la mine. Eu mă voi retrage. 

- Scumpa mea, spune mama în timp ce se apropie de mine.

- Ați primit scrisoarea? întreb eu sec.

- Da, dar nu asta e important acum. Știi cât de mult ținem eu și Lucius la tine. Să nu mai spun de Draco. Mereu te vom iubi.

- Despre ce e vorba? întreb eu din ce în ce mai curioasă și speriată.

- Acum 14 ani, când te-ai născut tu, continuă Snape, am făcut ceva pentru...

- De ce spuneai că sunt tot ce ți-a mai rămas? îl întrerup eu.

- Am iubito foarte mult pe Lily. A avut un moment de cădere. Iar eu am fost acolo. Lily și cu mine urma să avem un copil, spune Snape, care îi captează atenția lui Harry. James a ales să o ierte doar dacă acel copil nu intra în familia lor. Ai rămas la mine. Când am aflat că Voldemort e pe urmele lor, am ales să te ascund. Știam că urma să ajungă și la tine.

- Stai puțin. Vreți să spuneți că sunteți tatăl meu. Iar Lily, mama lui Harry e și mama mea? întreb eu în șoc.

- Exact. Povestea e complicată. Tot ce voiam era să te protejez. Lily urma să te viziteze, dar nu a mai apucat, spune Snape, iar eu mă ridic în picioare și mă uit la Draco. 

- Știai? îl întreb eu, iar el încearcă să zică ceva, dar îl opresc și ies din birou.

 Merg în turnul celor de la Gryffindor, unde erau Fred, George, Ginny, Neville, Hermione și Ron.

- Olivia, ce faci? Ești bine? întreabă câțiva în cor.

Mă opresc și mă uit cu lacrimi în ochi la ei.

- Liv, spune George care se apropie de mine, ce ai pățit, dar eu fug în dormitor și încui ușa.

 Mă așez pe pat și încep să plâng. Toți stăteau în fața ușii. La un moment dat aud vocea lui Harry, iar apoi cum bate la ușă.

- Olivia, deschide! strigă el.

Mă ridic de pe pat și merg să descui ușa. O las deschisă doar cât să intre, după care o închid și încui înapoi. Ne așezăm pe marginea patului în tăcere.

- Harry, eu... dar nu apuc să zic nimic. Harry mă strânge în brațe.

- E ok. E o nebunie. Dar cu alde Malfoy cum rămâne?

- Draco a fost și o să fie fratele meu, spun eu. A avut grijă de mine. Tata, adică Lucius nu știu. Nu am fost așa cum a vrut el niciodată, iar ma-Narcisa...

- Au avut grijă de tine. Au fost și vor fi familia ta, spune Harry. Acum hai. Trebuie să vorbești și cu ei.

- Nu știu dacă sunt în stare. Adică, eu încă încerc să procesez ce s-a întâmplat. Cu Voldemort? A rămas acolo cu McGonagall.

- L-au luat dementorii. Urmează să îi dea sărutul morții.