Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

VI

De dimineață, în toată casa Weasley era tărăboi. Toți își căutau câte ceva. Gemenii își căutau cutiile cu glume, Ron periuța de dinți, iar Ginny peria de păr. George se așează lângă mine după ce își termină bagajul.

- Ești gata? mă întreabă el epuizat.

- De aseară, răspund eu obosită.

- Văd că porți lănțișorul de la mine, continuă el și îmi ia mâna în ale lui.

- Normal că da, spun și îi zâmbesc.

Se așează pe rând și restul și așteptăm ca domnul Weasley să ne cheme la mașină. Abia așteptam să îl văd pe Draco. Drumul până la King Cross a fost foarte liniștit, iar mintea mea a zburat la ce evitam cel mai mult să mă gândesc. Nu uitasem coșmarul din seara precedentă.

- Liv, am ajuns, spune George, iar eu îmi revin din transă.

- Poftim? întreb eu neatentă. Ah, scuze, spun și ies din mașină.

- Ce e cu tine? Pari... nu știu... speriată?

- Sunt bine, am adormit mai greu, doar atât.

Urcăm în tren. Eu și Ginny o căutăm pe Luna, după care mergem într-un compartiment și încep să îi povestesc totul.

- Deci, tu și George, spune el foarte fericită.

- Mda, eu și George, spun și roșesc puțin.

Între timp, gemeni trec pe lângă noi și deschid ușa de la compartiment, după care intră și se așează. Fred se pune lângă Luna și Ginny, iar George lângă mine. Îți pune mâna după gâtul meu și mă sărută pe frunte.

- Sunteți atât de drăguți, spune Luna visătoare.

- Mai așteaptă puțin Luna, spune Ginny, iar ea si Fred încep să râdă.

George își dă ochii peste cap și se ridică. Eu mă uit nedumerită la el. Fără să mai zică nimic, și destul de supărat pleacă.

- Ginny, spun eu, ce e cu tine?

- Scuze, spune ea, iar eu merg după George.

Îl caut peste tot. Îl găsesc singur, într-un compartiment. Avea un tic nervos. Rotea bagheta în toate direcțiile. Deschid ușa și intru. Mă așez lângă el și îl privesc în ochi.

- Hey, ce ai pățit? îl întreb eu.

- Ma-am săturat de comentariile lui Ginny și ale lui Fred, spune el nervos.

- Doar glumesc. Ginny e prietena mea cea mai bună, iar Fred e geamănul tău, îl consolez eu.

- Încă un motiv pentru care nu ar trebui să reacționeze așa, spune el.

Îmi pun capul pe umărul lui. El își pune mâna pe după talia mea și mă trage mai aproape de el. Stăm așa restul drumului. Am luat trăsurile până la castel. Era seară deja, iar toată lumea era la cină. Intrăm, iar eu alerg spre Draco și îl iau în brațe.

- Măi, măi, măi, domnișoara iubițel, spune el în glumă și începem să râdem. 

- Mă duc să mănânc, iar după mergem în camera necesității să jucăm ceva, spun eu. Vrei să vi?

- Olivia, am niște planuri, spune el și face semn spre o fată de la Slytherin.

- Gata, nu mai zic nimic, spun, iar apoi mă duc să mănânc.

Când am plecat, am auzit cum că în seara asta profesorii vor patrula pe holuri. Gata și cu planul nostru.

- Haideți, doar nu lăsăm niște profesori să ne strice seara, spune Fred. Ținem petrecerea în salon.

Toată lumea a fost de acord, așa că ne-am distrat in salonul comun a casei. Eram mai puțini, dar tot era bine.

- Adevăr sau provocare? ne întreabă Fred, iar toată lumea aprobă.

Începeam să simt cum toată camera se învârte. Capul mă durea extrem de tare. Am început să aud o voce.

Te-au mințit. Te-au mințit atâta timp. Eu știu adevărul. Haide cu mine și îl vei afla. Mâine seară la turnul astronomic.

Când vocea a încetat, eu m-am prăbușit pe jos. Era hărmălaie lângă mine. Încercam să înțeleg unde sunt, cine e lângă mine. Voiam să îmi deschid ochii, dar nu puteam. În capul meu răsuna aceeași voce ca mai devreme, doar că era mult mai slabă.

Îmi mișc mâna, iar în cameră s-a făcut liniște. Aveam vaga impresie că toată lumea mă privea fără să clipească. Reușesc să îmi deschid ochii, iar in fața mea foarte multe persoane se holbau la mine. George era de o parte a patului, iar Draco de cealaltă. Ginny și Hermione plângeau de fericire acum. Fred era în spatele lui George. Harry și Ron stăteau și ei în capătul patului. Luna era într-un colț și se uita la mine. Nu era singuri.

- Domnișoară Malfoy, spune Snape din spatele tuturor. Domnul profesor Dumbledore m-a rugat să stau aici și să îl anunț când vă treziți, spune el și pleacă, probabil în biroul directorului.

- Ce s-a întâmplat acolo? mă întreabă Draco, care încerca să înțeleagă.

- Voi nu ați auzit? Vocea... și mă întorc la colegii mei de la Gryffindor, care dădeau dezaprobator din cap. Era o voce care îmi spune că m-au mințit și că el știe adevărul. Că vreau să ne întâlnim mâine seară în turnul astronomic să îmi spună, îi informez eu, iar Draco face ochii cât cepele.

- Nu te duci nicăieri, spune el sec.

- Vreau să știu despre ce e vorba, spun eu către el hotărâtă.

- Olivia, e o voce pe care doar tu o auzi. Clar nu te vei duce acolo. Îl voi informa pe Dumbledore, adaugă el panicat.

- Nu îmi place să o spun, continuă George, iar toți îl aprobă, dar Malfoy are dreptate.

- Tu știi ceva, spun eu când mă întorc cu fața la fratele meu.

- Madam Pomfrey a spus să plecăm când te trezești, spune Draco. Haideți, are nevoie de odihnă.

La final rămâne George care mă sărută pe frunte, iar apoi pleacă. Eram mai mult decât hotărâtă să știu despre ce e vorba.