Sweet Love|| George Weasley (Finalizată)

V

Era Crăciunul. Toată lumea a intrat în spiritul sărbătorilor. Eu așteptam nerăbdătoare un colet. În dimineața de Ajun a sosit. Fug repede în cameră pentru al ascunde. Era cadoul de Crăciun al lui George. Am ajutat la pregătirea mâncării. Doamna Weasley a fost tare bucuroasă. Ginny și Hermione împodobeau bradul, iar băieții îl ajutau pe domnul Weasley cu decorarea casei pe dinafară.

Afară era foarte plăcut. Cu o seară în urmă a nins, așa că acum dealurile din jur erau acoperite de zăpadă. Totul era perfect. I-am trimis o scrisoare lui Draco, prin care, l-am anunțat despre scrisoare și i-am urat Crăciun fericit. 

- Noi am terminat aici, spune Ginny în timp ce mi se alătură la aluatul pentru fursecuri.

Bradul era foarte înalt, la vreo patru metri. În vârf avea o stea mai ciudata cu nouă colțuri, pentru cei nouă Weasley mă gândesc. Globurile era multicolore, iar luminile jucăușe. Pe fața gemenilor a apărut un zâmbet când l-au văzut, iar apoi o privire i-a dat de înțeles doamnei Weasley.

- Nici să nu vă gândiți! spune ea foarte serioasă. Vreți să vă aduc aminte ce se putea întâmpla anul trecut? Era să dați foc la toată sufrageria.

Hermione face ochii cât cepele. Cu siguranță că se temea pentru ce le trecea băieților prin minte. Ultimul lucru pe listă era să ne pregătim pentru cină. Înainte să merg la duș, împachetez cu grijă cadou pentru George și îl duc repede sub brad.

- Uau, arăți uimitor, spune George când cobor într-un final la masă, împreună cu Ginny și Hermione.

- Mulțumesc, și tu arăți bine, spun eu.

Ne așezăm, unde începem să mâncăm și să povestim întâmplări amuzante de când eram mic. La ora 00:00 ne ducem lângă brad și ne dăm pe rând cadourile.

- Este.... încep eu să spun către George, în timp ce toți se uitau la noi.

- Știu, nu e cine știe ce, dar...

- Glumești? E minunat, spun eu și iau în mână un lănțișor din argint, mulțumesc! îl întrerup eu și îl îmbrățișez. Ăsta este al tău, iar eu îi întind o cutie lungă atent împachetată.

George dă ambalajul jos cu foarte mare grijă, iar apoi se luminează la față. Toți se luminează.

- Un, un Nimbus 2001? Dar cum? Nu trebuia, spune el parcă fără replică.

- Trebuie să fi cel mai bun de pe teren, adaug eu în timp ce îi zâmbesc.

Seara fiecare s-a dus în camera unde dormea. Mie nu îmi era somn așa că am mai rămas jos. George coboară cam după jumătate de oră.

- Nu dormi? mă întreabă el în timp ce se așează lângă mine.

- Nu îmi e somn, spun eu în timp ce îmi pun capul pe umărul lui. Îmi e frică de reacția părinților mei. Le-am spus de noi.

- Liv, nu știu dacă vor fi de acord cu asta. Poate nu trebuia să... Nu vreau să ai probleme cu ai tăi din cauza mea, spune George.

- Nu ar putea fi vina ta niciodată, îl liniștesc eu.

Îmi ridic capul de pe umărul lui după care mă uit la el. Se întoarce și el cu privirea la mine. Se apleacă puțin și mă sărută. Mă simțeam mult mai bine. Știa cum să mă liniștească. Nu după mult timp simt cum adorm, iar cineva mă cară în brațe.

Era întuneric, sau poate era zi și înnorat. Mă aflam în fața conacului. Deschid ușa, iar la masă tata, mama și Draco luau cina.

- Lucius, cred că te-ai cam grăbit cu decizia,spune mama supărată.

- Ne-a mințit Narcisa. Fata noastră ne-a mințit. Nu vreau să o mai văd.

- Tată, mama are dreptate. Olivia doar a vrut să aibă prieteni.

- Ne-a făcut de rușine Draco, adaugă tata. Prima dată a întrat la Gryffindor, după s-a înhăitat cu Weasley, iar acum merge la ei pe ascuns, iar ea consideră că e bine să ne zică asta printr-o scrisoare.

- A greșit, spune Draco, dar și eu am mințit pentru ea.

- Asta știu. Vei fi pedepsit pentru asta, dar nu te voi da și pe tine afară. Am planuri mari cu tine băiete.

Totul devine neclar. Se mai aud doar sunetele. Se aude cum plânge mama. Simt că rămân fără aer, că cineva mă sufocă. Mă trezesc brusc.

-Un coșmar. Un alt coșmar despre cât de dezamăgit e tatăl tău de tine, îmi spun eu mie.

Ginny și Hermione păreau să doarmă bine. Mă întorc cu fața la perete și adorm iar.