Capitolul 15
M-am trezit dupa pranz. Razele anemice ale soarelui nu reuseau sa patrunda dincolo de fereastra mea. M-am ridicat din pat cu o durere de cap cam cunoscuta. La naiba cu alcoolul!M-am dus la baie si mi-am facut un dus revigorant, apoi am iesit in prosop.
Sara nu se auzea prin casa. Am presupus ca a iesit in oras. M-am dus in bucatarie sa imi fac o cafea si sa iau o pastila impotriva durerii de cap.
Am gasit un Quarelin si l-am inghitit multumita. M-am asezat la masa cu cana de cafea in mana si m-am speriat de moarte cand am simtit ceva gadilandu-ma la picioare.
-Ringo! Potaie mica, tu nu stii sa avertizezi omu’ inainte sa apari?
Dupa ce mi-am baut cafeau si am fumat o tigare, am mers in sufragerie si am luat laptopul meu vechi si plin de praf. Ma obseda ideea pe care mi-a dat-o Dragos in legatura cu Amalia. Oare e posibil ca acea Amalia sa fie alta…Viata poate fi uneori, o insiruire de coincidente….
Am intrat pe google si am scris Marius Ciubotaru. Stiam ca este la facultatea de teatru, dar nu stiam la care Universitate. Sau cel putin, stiam ceea ce imi spusese el.
Cumva, nu stiu prin ce minune, ma simteam mult mai linistita in ceea ce il priveste. Ma agatam de speranta ca eu sa ma fi inselat, iar acea Amalia sa fie doar o coincidenta nenorocita. Eram chiar dispusa sa imi asum consecinta faptului ca am cam luat-o razna. Preferam asta…speram la asta.
Poate chiar incepusem sa gandesc la rece si analizand lucrurile mi-am dat seama ca ele chiar pot fi coincidente…sau poate era doar efectul Dragos. Inca imi aminteam chipul lui si suvitele de par care ii atarnau peste frunte. Imi venea sa ridic mana si sa i le dau la o parte.Nu, nu m-am….indragostit? Nu am apucat sa ma gandesc la asta, caci am gasit ceea ce cautam: forumul Universitatii Hyperion, facultatea de arte, specializarea actorie. Student Ciubotaru Marius.
Am sarit din pat si am mers direct la dressing, de unde mi-am luat o pereche de blugi si un pulover, mi le-am tras repede pe mine, am incaltat o pereche de cizme, mi-am luat geanta si haina si am iesit pe usa.
Am iesit hotarata din scara blocului si am facut dreapta ocolindu-l. Frigul imi sufla in fata si imi facea obrajii sa ma usture.Era atat de aproape de mine…aproape?Nu, Daria, esti nebuna, esti complet nebuna…
Ce daca facultatea este aproape de mine? Asta nu explica nimic…
Am mers pe jos pana pe Calea Calarasilor, unde este sediul Universitatii Hyperion. La naiba, cunosc facultatea asta atat de bine! Mi-am pierdut 5 ani in ea…
Dupa ce mi-am facut un scenariu in minte despre cum sunt eu o studenta care si-a uitat legitimatia acasa, am intrat.
Nu m-a intrebat nimeni nimic. Se pare ca portarii sunt la fel de ignoranti ca pe vremea cand eram eu studenta aici. De fapt, cred ca sunt aceeasi. Am ras in sinea mea.
M-am indreptat hotarata catre lifturi, pentru a parea ca stiu unde merg. Am ajuns la primul etaj, unde nu era nici urma de portar si m-am asezat pe scari, pentru a ma gandi ce sa fac mai departe.
Trebuia sa aflu la ce etaj este secretariatul facultatii de actorie, apoi sa ma duc si sa intreb despre studenta pe nume Amalia Dragan. M-am ridicat de pe scarile reci si am mers in sus, catre etajul doi, cautand o femeie de seriviciu sau cineva care sa imi ofere niste informatii. Probabil studentii primisera pauza, pentru ca au inceput sa se auda glasuri de la etajele superioare.
Imi amintesc de vremurile cand eram si eu studenta: o pustoaica lipsita de griji care vroia sa cucereasca lumea.
M-a plimbat o vreme printre studenti, uitandu-ma la ei, analizandu-i.
