Capitolul 4
Avand in fata o seara cu posibila aroma de tequila si un dressing plin cu tot felul de haine, habar nu aveam cu ce sa ma imbrac. Ce noroc au oamenii saraci, ca doar o singura tinuta de un singur gen au si stiu exact ca pe ea o vor imbraca.Alta, de unde?
Am rascolit printre haine demult uitate, cumparate din exces de zel si de a caror existenta nici nu imi mai aminteam. Am optat in final pentru o rochita neagra, mulata pe corp, din lanita si niste cizme cu toc cui, nu foarte mare. O curea ca sa imi accentueze talia si…unde mi-am pus eu oare margelele alea?
Dupa mai multe zeci de minute si o serie de injuraturi, eram gata.
Am facut comanda la taxi si mi-am aprins o tigare. Desi nu mi-as fi dorit, am inceput sa meditez la viata mea: sunt singura…pentru ca asa mi-am dorit. Am vrut sa locuiesc singura si nu regret asta. Desi uneori e sinistru sa nu te astepte nimeni acasa. Nici macar un catel. Poate o sa imi cumpar unul. Dar trebuie sa il scot la plimbare…mai bine nu. Poate o pisica. Dar pisicile sunt stricatoare si daca imi zgarie canapeaua de piele o omor cu mana mea. Un papagal…aia transmit multe boli. Mai bine singura. Mi-am dorit mereu sa fiu independenta, sa nu dau socoteala nimanui de nimic. Asta a fost si principalul motiv pentru care m-am despartit de fostul iubit: devenise prea posesiv, trebuia sa ii dau raportul unde sunt, ce fac si mai ales cu cine sunt. Si uneori de ce sunt si alte prostii…pictisitor. Nici macar nu imi lipseste asta. Nu imi lipseste nici el. Ilinca se astepta ca eu sa intru in depresie dupa despartire, dar eu m-am trezit asa de bine dispusa in dimineata aia. Stiind ca pot face absolut ce vreau si nimeni nu ma va mai intreba de ce fac cutare lucru si nici nu imi va mai spune sa nu il fac. Independenta maxima! Si independenta am ramas de aproape un an. Poate independenta mea ar trebui totusi sa ia o pauza…poate am norocul sa gasesc pe cineva la fel ca mine, caruia nu ii place sa fie intrebat prea multe. Sa avem o relatie nu prea stransa, mai mult de tip fiziologic decat sentimental. Mda, si unde o sa il gasesc?La party-line?
Am terminat tigarea si am coborat. Taxiul ajunsese deja.
-Buna seara!
Soferul a dat din cap plictisit si a asteptat sa ma urc.
-Calea Victoriei, numarul 50. La coyote café.
Drumul a fost scurt de data asta. Cateva semafoare, dar nicio coloana. Si am ajuns sa iubesc traficul de seara: asa de liber.
Proprietarii unor magazine sau terase au inceput sa decoreze cu beculete de Craciun. Hei, oameni buni, e de abia jumatatea lunii noiembrie! Whatever….
Am ajuns. Fum, galagie si cam atat. Exact cum mi-a prescris mie doctorul.
M-am asezat la bar. Nu stiam unde sunt ai mei, dar probabil erau in culise, incurajand-o pe surioara. N-am chef sa ii vad, deci nici nu ii caut. Sa ma gaseasca ei pe mine.
-Buna seara! Va pot oferi ceva?
Ia uite ce barman dragut.
-Un shat de tequila.
A zambit si s-a dus sa imi aduca bautura.
M-am uitat in jur: un local dragut, cativa rockeri intr-un colt, restul oameni de toate felurile. O sa o huiduiasca pe micuta Sara…saracuta. De ce nu mi-e mila de ea?
S-a intors barmanul si mi-a pus paharul pe masa, impreuna cu sarea.
Fara nicio ceremonie, mi-am pus sare pe mana,am lins-o, am dat lichidul arzator peste cap si am muscat din bucata de lamaie.
Mmm….simt cum imi incalzeste sufletul.
Mi-am apins o tigare si am comandat o cola. Asta imi aduce aminte de un banc auzit prin liceu, despre o tipa care ii spune barmanului in mod repetat “Marman, un vischi ca ma arde pe piept” iar ala i-a raspuns in final “Nu se zice marman, se zice barman, nu se zice vischi, se zice wisky, si va arde pe piept ca va tineti sanii in scrumiera!”
