Capitolul 2
A doua zi, mi-am permis sa dorm ceva mai mult avand in vedere ca aveam doar doua intalniri de psihoterapie, dupa pranz. Prima, la ora 13:30 cu o pustoaica de 17 ani, foarte timida si cu mult prea multe probleme existentiale. A doua, la 15:30, cu tipul sexy dar prea paranoic dupa gustuile mele. Prea paranoic si desprins de realitate, oricare ar fi ea. Mi-ar fi placut sa fie si Ilinca acolo. Psihopatologia ma depasea si as fi vrut sa nu ma simt atat de intimidata sau socata de confesiunile tipului…Marius. Mda….whatever…
Mi-am turnat cafeaua in cana si mi-am aruncat doua felii in toster, sa se prajeasca.Am luat o gura mare si revitalizanta de cafea, in timp ce asteptam sa se prajeasca painea.Si tocmai cand m-am hotarat ca imi place linistea, painea a sarit cu zgomot din prajitor si telefonul meu a inceput sa sune. Fuck!
Sa raspund?Sa nu raspund…to be or not to be…ma uit la ecran: Mama is calling. Nuuu. Nu raspund. Am lasat telefonul sa sune si am luat feliile de paine, le-am uns cu unt si dulceata si am inceput sa mananc. Telefonul s-a oprit din sunat, pentru a incepe din nou.
Mi-am aminit de pacienta mea de astazi, careia ii tot spuneam ca ar trebui sa aibe o relatie mai buna cu mama ei. Lupul moralist? Probabil…
-Alo?
-Daria, ce faci, de ce nu raspunzi la telefon?
-Buna dimineata, mama. Acum m-am trezit si mancam.
-Ce faci astazi?
-Ma duc la cabinet.
Ce fac in fiecare zi. Aproape…
-In seara asta, sora ta are concert intr-un club. Vii sa o vezi?
Ah, da…sora mea mai mica si infinit mai buna decat mine, cantareata talentata care oracaie ca un porc la taiere in diferite localuri. Nu ca ar castiga si bani din asta, ca doar un lucru bun avem si noi: parinti bogati. Mie mi-au deschis cabinetul, ei ii aranjeaza spectacolele si nu m-as mira sa ii plateasca si fanii. Exagerez….
-In ce club?
-Nu mai stiu cum ii spune, cred ca e ceva cu un coiot sau ceva.
-Coyot caffe?
-Asa, da. Deci sa inteleg ca vii?
-Sara nu mi-a spus nimic despre concertul din seara asta.
-Eh, sora ta e foarte ocupata, dar iti spun eu. Doar nu ai nevoie de invitatie speciala.
Ba da. In scris, in dublu exemplar.
-Sigur ca nu. O sa incerc sa vin, daca nu sunt foarte ocupata.
-Fa un efort, Daria, scumpo! Conteaza enorm pentru sora ta sa fii acolo.
Desigur…o sa fie atat de plina de ea incat nici nu o sa ma observe.
-O sa incerc, mama!
Mi-am indesat in gura si ultima bucata de paine prajita in timp ce ii spuneam mamei “La revedere”. Da, am macat toata conversatia. Ce? Imi era foame si in plus i-am zis ca de abia m-am trezit.
Mi-am aprins o tigare si am luat guri mici din cafea.Mmmm…elixirul vietii.
Am terminat micul dejun, intrebandu-ma daca o sa arunce cineva cu rosii stricate in Sara diseara. Razand in sinea mea, am mers in dormitor sa ma imbrac. Daca la inceput ma suparau tare tinutele office, obligatorii in orele pe care le petreceam la cabinet, acum imi erau simpatice si chiar incercam sa imi fac un stil am meu, adaugand ceva vesel.
