Capitolul 5
-Domnule, nu intelegeti, am spus obosita si frustrata!
Chiar nu intelegeau?
-Domnisoara, dumneavoastra sunteti cea care nu intelege. V-am spus ca totul este in regula, criminalul a fost prins..
Ma aflam la sectia de politie si incercam sa le explic politistilor ca Marius a omorat-o pe Amalia. Iar ei imi spuneau ca au prins criminalul. Mi l-au aratat chiar in poza. Nu era el. Era altcineva. Prinsesera un om nevinovat.
-Dar nu este el, am insistat.
-Domnisoara, calmati-va, va rog. Totul este foarte clar: a fost o crima pasionala, fostul iubit al victimei a recunoscut totul. A omorat-o pentru ca era gelos, a recunoscut si va fi pedepsit. Punct.
-Dar…pacientul meu…el a spus…totul…
-Domnisoara, am auzit povestea.
Nu conta, trebuia sa repet, trebuia sa inteleaga. Politistul asta chiar e dobitoc sau ce?Nu intelege ca Marius a omorat-o?
-Dar nu intelegeti…el mi-a spus ce are de gand, mi-a dat detalii.
-Probabil este o coincidenta. Asa cum ati spus, este paranoic. Cel mai probabil nici nu a fost acolo.
-Da, dar…totul se leaga.
-Domnisoara, va rog frumos…am multa treaba.
-Dar…
-Omul e nebun, tratati-l! Cat despre Amalia Dragan, a fost o crima pasionala, criminalul a fost prins, a recunoscut si va fi condamnat.
-Dar…
-Va multumesc domnisoara, un coleg de-al meu va va conduce spre iesire.
-Dar…
-La revedere!
Cum se poate intampla asa ceva? Cum e posibil sa fi fost atat de oarba? Atat de superficiala….iar asta a costat-o viata pe biata fata…pentru ca a fost Marius, stiu asta. Polititii sunt niste idioti…si tipul ala care a marturisit…ce-o fi cu el? De unde a aparut?
Stateam in fata sectiei de politie. Buimaca, mahmura, ametita, obosita si frustrata. Cum am citit anuntul m-am imbracat si am venit la sectie. Dupa ce am terminat de povestit, politistul mi-a spus ca povestea mea este doar o coincidenta si ca ei au prins deja criminalul, care si-a recunoscut vina…si nu era Marius. Iar eu am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa ii conving pe politisti ca au gresit….dar degeaba.
Ce-i de facut?
Telefonul meu a inceput sa sune, il auzeam ca prin vis. In cele din urma l-am scos din buzunar si m-am uitat sa vad cine suna: Ilinca.
-Alo?
-Buna, Daria, ce faci?
-Nu chiar asa grozav.
-Tocmai am citit ziarul. Mi-am amintit de tipul tau care vroia sa omoare o blonda.
-A omorat-o
-Ce?Pe Amalia Dragan?
-Da.
-De ce crezi ca a fost el?
-Sunt convinsa ca el a fost. Acum am plecat de la politie. Dar nu ma cred. Spun ca au gasit deja criminalul si nu e el. Nu stiu ce sa fac.
-Dar esti sigura ca a fost el?
-Da.
-De ce esti atat de sigura?
-Ilinca, stiu ce mi-a spus el ca nu are cum sa fie o coincidenta.
-Linisteste-te. Vrei sa bem o cafea?
