Capitolul 6
Am atipit la un moment dat, iar cand m-am trezit eram aproape de casa.
Am continuat sa ma uit pe geam, fara sa ma gandesc la ceva anume. Nu voiam sa ma gandesc. Uitandu-ma in oglinda retrovizoare, am vazut in spatele nostru un taxi care a mers mult timp pe acelas drum. Apoi s-a oprit pe margine.
Am ajuns in fata blocului, am platit si am coborat. Lessie, catelusa maidaneza a blocului, statea in fata scarii. Am mangaiat-o si am plecat mai departe. Nu am apucat sa fac doi pasi, si ea a inceput sa maraie suparata la ceva din spatele meu. M-am intors, speriata, dar nu era nimeni.
-Ce e, Lessie, ce s-a intamplat?
S-a uitat la mine si a dat din coada. Probabil a vazut o pisica…
Mi-am cautat cheile in geanta si le-am gasit in final.
Simteam ca nu ma mai pot tine pe picioare de oboseala.Dormisem putin, bausem mult, avusesem parte de cea mai groaznica zi.
Am ajuns in interiorul apartamentului pe care il gaseam din ce in ce mai pustiu si neprimitor. Am aprins toate luminile din casa si am dat drumul la apa in cada, cu gandul sa imi fac o baie fierbinte si relaxanta.
Intre timp, am dat drumul si la televizor si la calculator. Probabil as fi dat drumul si la cuptorul cu microunde si la masina de spalat, daca nu as fi crezut ca sunt destul de dusa daca fac asta.
Am intrat in apa calda si m-a cuprins o senzatie plauta de relaxare…la naiba cu toate, la naiba cu viata mea….
Am aplicat nou-inventata terapie de a nu ma gandi la absolut nimic, si ma simteam chiar bine, cand a sunat interfonul.
M-am gandit ca este Ilinca si ca a terminat treaba la spital apoi a venit sa vada cum ma simt.
Am iesit din cada si m-am infasurat intr-un prosop, pornind spre usa, unde era montat interfoul.
-DA?am intrebat.
Liniste.
-Alo?
Nimic.
Am inchis, apoi mi-am cautat telefonul. Nu aveam niciun apel de la Ilinca, dar totusi continuam sa cred ca este ea. Cine altcineva ar putea fi? Si daca este ea, de ce nu vorbeste?
Ilinca nu a raspuns la telefon.
M-am intors in cada, gandindu-ma cine ar putea fi. Si tocmai cand eram sigura ca a fost cineva care gresise apartamentul, a sunat din nou. Si din nou am iesit sa vad cine e. De data asta am uitam de prosop, in curiozitatea si iritarea mea.
-DA, am spus hotarata.
Lessie latra frenetic, vizibil suparata de ceva si intaratata.
-DA!! Am spus peste latraturile ei.
Liniste. Bine, dar Lessie nu putea sa ma sune la interfon, trebuia sa fie cineva…uman.
M-am gandit sa iau ceva pe mine si sa cobor sa vad cine e, dar mi-am amintit imediat de toate filmele alea de groaza in care tipa aude un zgomot si se duce ca proasta sa vada cine sau ce a provocat zgomotul respectiv, in loc sa stea la locul ei. Iar asta ii este fatal, caci criminalul…
CRIMINAUL!!
Am ramas cu gura deschisa, complet dezbracata cum eram si uda, ca veni vorba, sprijinita de peretele pe care era interfonul.Criminalul?
Nu, sunt paranoica, o sa innebunesc.
Nu, nu, nu, nu….
Deci nu…Daria, revino-ti!!! E doar imaginatia ta!!mi-am spus.
