Capitolul 13
Am parasit birou, fericita ca nu o sa-l mai vad o vreme. Imi place munca mea, dar acum chiar m-am saturat….sper doar sa imi treaca dupa o vacanta, caci nu stiu sa fac nimic altceva in afara de psihoterapie.
Hotarata ca trebuie sa fac niste cumparaturi, pentru a nu-i da Sarei impresia ca sunt o dezordonata iresponsabila, am luat un taxi pana in Auchan. Fiind un hipermarket si al naibii de mare, plin de lume, m-am gandit ca ma voi simti mai in siguranta.
Nu stiu cum puteam avea ganduri de genul “ce va crede sor’mea despre mine”, cand eu ma confruntam cu cea mai mare problema de pana atunci.
Iar poblema nu era Marius, ci…”e, sau nu e Marius?. Nu. “E, sau nu e cineva?”
A fi sau a nu fi…aceasta e intrebarea…si nici nu stiu ce sa sperie mai mult: faptul ca un criminal periculos ar putea fi pe urmele mele, sau faptul ca as putea sa fiu atat de sarita de pe fix sa imi imaginez totul.
Gandurile mele despre Marius, criminali si nebuni (in a doua categorie intrand si eu) se impleteau cu cele despre de care paine sa cumpar si de ce naibii sunt 10 feluri de paine in raft. Si exact atunci mi-a sunat telefonul. Bineinteles ca am tresarit ca o nebuna in devenire ce sunt. Cand am reusit sa imi astampar frica si sa scot telefonul din geanta, am vazut ca era Ilinca.
-Alo?
-Buna, Daria, ce mai faci?
-Bine, eram la cumparaturi.
-Ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul de a te hrani. Ce faci in seara asta?
-Probabil stau in fata televizorului cu o punga mare de floricele in brate….
-Hai, mobilizeaza-te si echipeaza-te, iesim in club?
-Ce facem?
-Iesim. Eu, tu, Cristi si Dragos.
-Cine?
-Daria, Daria…ti-am zis ca are Cristi un prieten care s-a intors in tara de curand…ai acceptat sa iti facem cunostiinta cu el, iti amintesti?
Pentru moment nici nu mai stiam cine e Cristi. Apoi mi-am amintit: iubitul ei. Mda, iar Dragos trebuie sa fie amicul politist…
Conversatia aceea cu Ilinca era atat de departe de mine, de parca s-ar fi petrecut cu ani in urma.
-Deci?a spus Ilinca.
-Presupun ca o sa vin. Nu prea sunt in apele mele, dar ma omori daca nu vin, asa-i?
-Exact, a raspuns ea vesela. Vin sa te iau la 7.
-Te urasc, i-am spus obosita.
-Si eu te iubesc.
Si a inchis. Grozav! Numai sa par draguta in fata unui tip care mai e si gabor pe deasupra nu am eu chef, mai ales dupa tot ce s-a intamplat….
Am terminat cumparaturile si m-am instalat la randul care se facea pana la casa. M-am uitat la ceas: 15:30. Mai am suficient timp sa ma pregatesc. Desi niciun chef…
Am incercat sa ma autoconving ca nu e o totala pierdere de timp sa il cunosc pe acest Dragos-gabor, am inspirat adanc si am inceput sa imi urc cumparaturile pe banda.
Le-am pus apoi de pe banda in plase, absolut hotarata sa nu arunc nicio privire asupra camerei de supraveghere si nici la oamenii din jurul meu.
Totul a decurs bine, in afara de senzatia ciudata pe care o aveam, ca merg la prin vis si ca totul se intampa in reluare, cu incetinitorul.
Am iesit din hypermarket si am zarit un taxi exact la iesire. M-am grabit spre el si m-am urcat.
-Piata Muncii, i-am zis aproape vesela.
