Înainte să ne fi născut pe Pământ,
Sufletul tău era casa mea, demult,
Mi-am găsit locul de mult pierdut,
În brațele tale, simt.
Du-mă în grădina unde a-nceput totul,
Vreau să te iubesc în săruturi pe obraz,
Pe atunci nu știam că era Edenul nostru
Și uită-te de atunci la noi, până azi.
Cu lacrimi ce curg neîncetat
Am udat pământ sub tălpile noastre,
Din emoții , un stejar am ridicat,
Sădit din povestea mea și a ta.
Este copacul amintirilor noastre.
Străini vor trece să-l admire,
Căci ce avem noi atât de rar
N-a văzut o întreagă omenire.
Ne invidiază nu doar lumescul,
Chiar și stele se roagă de noi,
Cerul nu-ți poate mângâia chipul,
Te poate atinge doar prin ploi.
Mă gândesc la noi și-mi amintesc,
Vreau să fii al meu "adânci bătrâneți",
Atât cu trup și suflet te doresc,
Promit, vom fi fericiți cu orice preț!
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Поэзия"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
