Tot ce nu-ți voi spune

23

Mă simt bătrână în tinerețea asta dorită de toți,

Întind mâinile într-o ceață densă

În încercarea de a înota, deși mult spus,

Într-un larg stingher, necunoscut, prin beznă

Fără încrederea că voi ajunge la un felinar până la finalul vieții,

Mă rog, acel final până la 30 de ani,

De parcă toți ne grăbim undeva

Să simțim îndeajuns, să trăim îndeajuns

Pentru fiecare decadă, ca să ajungem să dăm restart

Și să ne culegem de unde am rămas

Pentru a înfrunta regretele nu pentru ceea ce am făcut,

Ci pentru ceea ce n-am făcut.

"Ce n-aș da să am 23 de ani. Ai tot timpul din lume"

Dar ai grijă că "viața e scurtă",

Aud pe fundal ecoul îndemnurilor colective.

Nu vreau să exist, vreau să trăiesc,

Dar ce fac dacă vreau să trăiesc totul acum?

Viața devine serioasă, e timpul să demonstrez,

Dar cât mai trebuie să mă demonstrez lumii?

"Poți fi orice îți dorești. Luptă pentru visul tău"

Ce-mi doresc?

"A fi tu însuți" credeam că e un proces,

Nu știam că mi se va pretinde să-l fi încheiat deja.

Am multe vise, neordonate într-o ierarhie,

Înșirate pe fire diferite ce mă așteaptă

Să vadă pe care le voi alege.

Mă pricep la toate lucrurile neprețuite,

Lucrurile acelea ce le păstrezi pentru sufletul tău

Și care te fac fericit,

Până îți vine factura.

Creativă, un atribut excelent,

Mai ales când e folosit în interesul lumii,

La interviul ăla de la primul tău job ce "ți-l dorești",

Așa-numitul "vis al tău"

Că să realizezi ulterior că toți te vor alături

Dar nu pentru cine ești, ci pentru ce poți să le oferi.

Probabil mulți purtăm vise alăturate celor din copilărie.

Există vise de adulți și vise de copii,

Dar problema e cu visele de copii

Pe unii îi urmăresc, pe alții îi bântuie,

Le iei cu tine până la final,

Până când îți face soarele umbră peste mormânt,

Și nu știu dacă e deprimant sau încurajator

Că am doar o viață să nu ratez.