Lasă-mă să fiu frunza ce coboară pe umărul tău la adierea vântului
Ori petala de cireș ce zburdă în aerul primăvăratic
Ca un parfum lin îmi îmbib aroma în atmosfera sublimă
Unde lumina apleacă pete aurii peste alunițele tale.
Să-ți fiu umbra încolăcită a copacilor încovoiați de timp,
Cu rădăcini în nisip de plajă răcoroasă de iulie,
Să ascult notele apei în depărtare, prelungite în nesfârșit
Când te cuprind în întunericul meu, în îmbrățișări dezmorțite.
Să fiu podul de lemn din vale ce scârțâie sub tălpile tale
Ce se leagănă deasupra râului trecător care se întrece în zvâcniri
Pe stâncile timide de la suprafață, urmând să-și continue dansul
În linii curbate, în unduielile propriei sale vieți.
Să fiu lacul ce tresare în cercuri la atingerea degetelor tale
Ori reflexia pădurii în apa neclintită și tăcută,
Să fiu o barcă modestă, să te plimb spre apusuri necunoscute
Unde soarele arde roșu, așteptând să atingă apa.
Să fiu pământul în care te vei întoarce la finalul încercărilor eșuate,
Să te îmbrățișez într-o veșnicie, să fac să-ți crească flori,
Până atunci te las să mă ții de mână și să mă porți cu tine
Azi, mâine, ieri...mereu.
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Poëzie"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
