Stai pe pieptul meu, vrea inima să-ți cânte,
Respir ușor să-mi păstrez răbdarea,
Bate în ritmuri până acum necunoscute,
Mi-e greu să-mi opresc serenada.
Se aștern valuri de aburi peste iubirea noastră
Și tăcerea sublimă a nopții ne însoțește,
Ca luna pe bolta senină
Dragostea noastră din priviri, strălucește.
Mă topesc sub căldura mâinii tale.
În lipsa ta , pielea o durere-mi poartă,
Fiorii tremură în venele mele,
Mângâierea ta e pentru mine artă.
Mi-aș impregna mirosul tău în haine
Să te port pe corpul meu mereu,
Mintea mea dezvăluie taine
Căci gustul tău îl știu doar eu.
Două suflete rănite am contopit
Și ne-am creat propriul Univers,
O constelație întreagă împreună am clădit
Din privirile noastre, în vers.
Lumea stă în loc când ne ținem de mână,
Timpul , nici nu-l mai simt cum trece,
Săruturile noastre și gemetele mute,
Pământul se oprește să le asculte.
Ai aprins un foc ce-l credeam stins,
Iar lacrimile le-ai preschimbat în miere,
Alintul tău ce era un simplu vis,
Acum rescrie poveștile vechi, alene.
Mi-ai redat o parte din mine uitată,
Iar cuvintele-s puține să-ți mulțumesc,
Chiar și așa, când ți se face dor vreodată,
Amintește-ți cât de mult te iubesc!
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Poesía"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
