Iarna se așterne peste soarele de vară,
Nisipul îmbrățișării noastre, vântul îl separă,
Copaci dezgoliți rabdă în aerul de-afară,
Ani bobocii întârzie să apară.
Mă ofilesc într-o încercare deșartă,
Împrăștiată precum petalele crinilor târzii,
În zadar mă întind spre o lumină îndepărtată
Care se rătăcește în urma amintirilor de odată.
Lumina parcului comemorează în tăcere
Două urme triste în loc de patru fericite,
Expir aburi de dor, un oftat în neștire,
Mă pierd în propriile priviri dezmeticite.
Imperfectă din fire, cu tine dezastrul perfect,
Doare când mă gândesc că aș putea să te pierd,
Orice s-ar întâmpla, m-aș întoarce la tine
Pentru că niciun frig nu ține o veșnicie.
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Поэзия"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
