Am dat perdeaua la o parte
și mi-am sprijinit coatele pe pervaz,
În seara asta m-ascultă fumul de țigară
și mă invită în clipe de răgaz.
Mi-am pus dorințele deoparte.
Am umplut pagini în caietul viselor "de mâine"
și le-am lăsat să mă aștepte
până când voi fi pregătită să le ascult.
Le-am legat cu un fir de speranță,
Un fir înnodat în gât ce menține tăcerea.
Liniștea strigă în picăturile de ploaie,
Lumina lunii se lovește de fereastră.
"De ce mă respingi?", recunosc vocea aceea.
Vina mi se strânge în pântec
Știind că am frânt aripile
Și am stins glasul propriilor dorințe.
"Ești prea mică să înțelegi", am îngânat.
Îndoielile mele îți răpesc libertatea
de-ați dori mai mult decât îmi permit să-ți ofer,
Decât îmi permite orgoliul să-ți ofer.
"Ia-mă de mână". Știu că n-ai încredere,
Te-am înșelat de atâtea ori.
Hai, mai iartă-mă o dată,
O rană în plus n-o să mai doară.
Mi-aș dori să te iubesc, fetițo,
Să-ți iubesc scrisul și vocea cântând,
Însă mai presus de toate,
Să încetez să te încurc.
Ploaia s-a oprit cum a început,
Azi, tristețe, mi-ai fost de ajuns,
Sper ca mâine să nu-ți mai bat în poartă,
Mi-am reglat problemele cu tine, artă.
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Poetry"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
