Soarele se așterne peste rămășițele iernii,
Nisipul cald, neaua o alungă,
Frunzele se reunesc cu firave rămurele,
Boboci de liliac încep să apară.
Se despart norii s-atingă cerul câmpiile,
Ca lalelele spre soare, mă unduiesc spre tine
Mă atingi, mă desprind de casa mea-pământ,
Nu mă tem că n-ai să ai grijă de mine.
Lumina parcului ne surprinde zâmbind,
Patru urme fericite lăsăm în spate,
Miros de vin se amestecă prin haine,
Niciun anotimp nu ne desparte.
Ochii tăi pătrund în sufletul meu imperfect,
Furtunile par acum o adiere în infinit,
Cu un sărut poți opri orice iarnă rece,
Cu tine primăvara nu mai are sfârșit.
CITEȘTI
Tot ce nu-ți voi spune
Poesia"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adu...
