Dragoste la prima vedere || P.J ||

18

Jimin POV

E deja seara iar eu încă nu i-am apus lui Songie adevarul. Nu pot... ma doare prea tare. Ma doare ca am fost un bou.

Ies din gândurile mele atunci când o vad pe Song ieșind din hotel. Ma duc după ea și o vad cum se aseaza pe o băncuța cu ieșire la lac. Este o priveliște foarte frumoasa.

Ma duc și ma așez și eu pe banca lângă ea.

"Deranjez?" Intreb eu iar aceasta trasare.

"Oh Jimin tu era. Nu deranjezi." îmi Răspunde ea simplu.

O vad puțin cam îngândurată. Oare la ce se gândește?

"La ce te gândești?" O intreb eu, aceasta întorcându-și privirea către mine, noi făcând contact vizual timp de câteva minute. Aceasta nu spune nimic și doar își întoarce privirea înapoi înspre lac.

"Ești suparata pe mine?" O intreb eu cu ezitare.

"Mhm? Nu... doar" vrea ea sa spună dar se oprește. Observ cum îi dau câteva lacrimi. "Doar ma simt ciudat cu tine, adică, nu ma intelege greșit, ești de treaba doar ca simt ca te cunosc dar in același timp nu te cunosc..." face o pauza, respira adânc și continua "Amuzant nu?" Spune ea și zâmbește trist "Îmi pare rău cred ca totul este in mintea mea" termina Songie da sa se ridice dar eu o prind de mâna.

Ma uit in ochiii ei care m-au fermecat acum mult timp. Ochiii la care ma gândesc zi și noapte, după care tânjesc.

Ea ca persoana îmi lipsește. Îmi lipsește sa o strâng in brațe și sa îi spun ca totul este bine, sa o simt aproape de mine.

"Am ceva sa îți spun.." îi spun eu calm păstrând contactul vizual. "Te rog din toată inima mea sa ma ierți, eram un bou atunci!"

"D-despre ce vorbești?" Ma întreabă aceasta.

"Asta urmează sa îți spu-" nu apuc sa termin ca ma întrerupe menegerul.

"Haideți in hotel, e deja tarziu și mâine trebuie sa va treziți de dimineața."

Grozav, cand îmi strânsesem și eu curajul de ai spune lui Minie adevarul nu ii mai pot spune..

"Bine" spunem amândoi la unison"

Ne ridicam de pe banca și ne îndreptam spre hotel. In timp ce mergem Minie ma întreabă.

"Uhm, ce voiai sa spui adineauri?"

"Ohh, lasă, o sa îți apun altădată" spun eu fără sa o privesc, îmi vine sa urlu.

***

Sunt in camera și stau pe laptop. Încă nu am somn. Ma uit la videoclipuri vechi cu noi. Înainte de fiecare concert pe care îl am ma uit la aceste videoclipuri. Îmi face plăcere sa îmi aduc aminte de acele momente frumoase, dar acum triste. Îmi este dor de ea.

Ies din gândurile mele atunci când aud un ciocănit in usa. Închid repede laptopul și spun.

"Intra"

O vad pe Kim cum intra la mine in camera.

"Te pot ajuta cu ceva?" O intreb eu. Aceasta își da ochiii peste cap și după îmi spune.

"Hai, lasă vrăjelile, spune-mi, i-ai spus lui Songie adevarul?" Ma întreabă ea puțin nervoasa.

"Fi atenta, deci eu am vrut sa îi spun, eram amândoi pe banca din fata lacului de lângă hotel, mai aveam puțin și îi spuneam și fix când voiam sa încep a venit menegerul și ne-a chemat la hotel."

Îi spun eu privind-o trist. "Asculta" spun și fac o pauza. "Chiar vreau sa îi spun, chiar dacă știu ca după este posibil ca nici sa nu vrea sa mai vorbească ca mine. Știu ca am greșit. Crezi ca pe mine nu ma doare? Nu ma doare ca am stat departe de ea? Dar așa a fost mai bine pentru toată lumea." Îi spun eu lui Kim.

Ma ridic din pat și acum stau in fața ei.

"Încă ma doare aici" spun și arat înspre inima mea. "O sa încerc sa îi spun mâine, așa ca te rog sa ieși din camera mea ca vreau sa ma culc, mulțumesc, noapte buna."

O vad pe Kim cum iese din camera. Eu ma arunc in pat și îmi pun mâinile in cap. Nu mai pot, nu mai rezist, dar pentru tine Songie, o fac.

Un capitol cam scurt și plictisitor, îmi pare rău.

Purple u