Valeria la media, credit to the owner of the photo
Valeria pov
-Va fi o petrecere foarte plictisitoare, Irina. mormăi la telefon si iau o altă gură de cafea in timp ce imi fac unghiile. Ca in fiecare an.
-Si tot nu vrei totusi sa vin si eu cu Silviu? Adică, am inteles. Ca e o aniversare mai mult in familie, dar totusi! Eu sunt prietena ta cea mai bună!
-Spune-le asta alor mei. Inca mai au senzatia ca imi plac astfel de parade pompoase.
-Inca au senzatia ai tai ca lumea se invarte in jurul lor?
-Sinceră să fiu m-as speria daca ar incepe sa gandească altfel. In plus, au rezervat deja un loc la un restaurant din oraș. Nu am de gand sa ii dezamagesc. In plus, vom manca cel mai probabil.
-Stiu, stiu, veti asculta muzica de veche de secole si veti incepe sa citati pasaje din filme stupide. Corect?
-Vezi că știi? spun si zambesc prelung. Vorbim atunci maine?
-Spune-le totusi ca vom fi macar in trecere pe acolo!
-Poti sa vii si singură. Nu trebuie musai sa il aduci pe Silviu cu tine.
-Glumesti? Sunt dadaca lui practic. E varul meu mai mic. E si minor. Vrei sa ma omoare matusa Georgiana cand ii voi inapoia nepotelul nepretuit cu cucuie in cap sau poate mort?
-Ei haide, ca te asculta.
-Cand esti tu prin prin preajma. Fiindca te place.
-Asta e...deprimant. aproape ca dau cu mana peste oja din stanga mea. Varul tau ar trebui sa nu se mai uite dupa fete mai mari ca el.
-Spune-i lui asta. o aud cum pufaie scurt. Oricum, stiu ca am zis-o deja. Si ca voi aduce diseara cadoul maret, dar...la multi ani Valeria! Implinesti totusi o data in viata 23 de ani!
Rosesc din pricina obrajilor mei inflacarati.
-Nu sunt asa batrana!
-Esti deja mai batrana ca mine, hahaha!
-Cu cateva luni! punctez scurt. Auzi, ai terminat toate proiectele pentru facultate?
-Nu incepe iar cu astea. E sambata dimineata, totusi. Ai milă de mine. Mai beau acum si cafeaua mea preferata.
-Cu capsune si frișcă? Tu chiar nu ai ce face acum.
-Mai degraba spun ca-s ocupata, him? Asta te-ar satisface.
-Inca mai plangi dupa Claudiu ăla? E clar ca ar trebui sa o lasi moartă.
-Dimpotriva, am iesit de curand la o cafenea. Am baut ceva impreuna. Si am mai vorbit. Mi-a dat chiar si pixul sau in clasa! E un inceput foarte bun, zic eu.
-Asta cand nu se afla cu Lucretiu. pufai scurt si incerc sa nu ma stramb. Lucretiu, elevul model din clasa noastra, cel de nota zece. Cel mai inteligent dintre noi, tratat evident ca un zeu, de multi.
Nu si de mine. Incerc sa nu imi amintesc de el. Ori de grupul sau de idioti cu care se faleste mereu. Daca ai o problema, Lucrețiu Lascar e rezolvarea ta! Daca ai nevoie de copiute cere-i ajutor lui Claudiu, lingusitorul sau. Claunul grupului, il denumesc eu. De iti doresti sa fii paruita fiindca te dai la Lucretiu, o sa intre pe fir atunci, Liviana, iubita sa cu look ca cele din emisiuni, ma intreb daca macar genele ii mai sunt naturale. In cazul in care doresti sa fii tratat cu indiferenta, ca un perete apeleaza atunci la Tamara si Alin. Singurul care pare mai okay dintre toti e Adrian, dar, cum face parte din grupul problema, zic totusi ca e de evitat. E totusi timpul pentru o schimbare a atmosferei.
Sau a discutiei.
-Ei haide, Claudiu e un tip asa dragut si atent! Are o latura prietenoasa.
-Desi copie la fiecare examen?
-Nu e asa prost. Da-i o sansa!
-Niciodată. spun si rad pornită. Hai ca trebuie sa inchid. Sa ma pregatesc.
-Fie, ne vedem diseară!
***
Cum m-am asteptat, ziua mea a avut loc la fel ca in fiecare an la acelasi restaurant select din oras. Alaturi de parintii mei. De aceasta mama nu mai sta pe telefon si imi acorda si mie atentie. Tata imi ofera cadouri scumpe, timp in care rudele mele toate imi canta la multi ani in cor si incep sa danseze. Beau un pahar si ma decid sa pretind in continuare ca sunt atinsă.
Stiu ca ai mei considera ca imi fac o favoare. Sau un cadou. Stiu insa mai bine ca nu simt profund. Am incetat sa mai sufar dupa atentia lor din liceu.
Cand Irina si Silviu au aparut la petrecerea mea ai mei nu au alungat-o cum ma asteptam. Cand in final totul s-a terminat le-am spus alor mei ca voi mai intarzia putin. Am iesit apoi cu Irina din restaurant.
-Ma duc sa aduc masina. Am parcat-o pe partea opusă. o aud cum spune. Si dau din cap. Realizez abia atunci ca am iesit pe usa din dos a restaurantului.
-Okay, intoarce-te atunci repede.
-Trebuie sa il aduc si pe Silviu, nu? Si-asa l-am platit bine de tot sa stea cuminte pana acum in interiorul ei. Nu ai idee ce figuri are. Poate ai lui sunt avuti si ai mei nu, dar totusi! Se poarta uneori de parca sunt de la țară.
-Ei haide, esti cea mai groazava, cu sau fara bani. Eu am parinti avuti si ce?
-Ai dreptate. O urmaresc atunci cum se indeparteaza de mine si cum coada blonda ii e luata de vant si aruncata in treacat pe umerii ei ingusti. Ochii sai albastri sunt acum fixati drept inainte. Probabil se gandeste daca o mai fi ori nu varul ei in masina.
Moment in care aud un scurt raset in spatele meu. Cum aleea era intunecata si nu era vreun stalp de iluminat in jur sau alti oameni a trebuit sa imi ingustez ochii sa vad o silueta sprijinita de peretele unei alte cladiri de langa restaurant. Cladirea parea parasita. Ori folosita cel mai probabil pe post de magazie. Vad si alte magazine, deja inchise insa. Si inghit in sec.
-Cine e acolo? Sun la politie ma auzi! tip cuprinsă de panică si atunci ma decid sa o iau la fuga. Ajutor! apuc sa mai tip inca o singura data. Inainte ca sa fiu izbita din spate de acea silueta si aruncata la pamant cu putere. Am vrut sa urlu strident, dar mi-a ramas in gat din pacate odata cu aerul greoi de primavara pe care il inhalam acum in plamani hulpav. Ma simteam de parca as fi fost izbită in plin de un autobuz.
Cand sa apuc sa il lovesc cu piciorul tipul ma fenta cu o agilitate stranie, ca apoi sa apară din lateral si sa ma tragă puternic atunci de par, acoperindu-mi gura. Ma zbat neputincioasă moment in care il aud.
-Asta e ultima ta noapte, sa știi.
Vorbele sale imi zangăniră secunde bune in cap.
La ce se referă oare...
Ca apoi sa isi lipeasca buzele de gatul meu. Si sa ma muste.
Simt cum parca doua pumnale cu varf ascutit se infig in pielea mea adanc.
Moment in care incep sa pierd legatura puternică cu realitatea din jur.
CITEȘTI
Dorința
VampireNu am crezut ca voi deveni vreodata o victimă la propria petrecere... Nu mereu știm ce ne rezervă viitorul, se pare. Ori ca acest eveniment va reprezenta inițierea mea printre umbre, sau mai bine spus într-o lume lume ascunsă chiar in inima celei pe...