Dorința

Ăsta nu e războiul nostru

Claudiu pov

Fetele au ramas cazate peste noapte la un hotel din apropiere in speranta ca vor da miraculos peste Alin curand. Nu am aceleasi sperante insa ca ele. Fiindca stiu ca dintre noi toti sunt singurul mai pragmatic si obiectiv. Adria inca sufera si abia de mai vorbeste de la ultima sa discutie cu acestea. Eu ma gandesc numai la un lucru. 

Ca pot sa fac ceva in privinta asta, dar ca pe alta parte ma tem inevitabil...de consecintele faptelor mele. Daca banuiala mea e sigura si adevarata Alin ar trebui sa fie in oras. Lucrand in echipa adversa din pacate. Cand a doua zi Andrei l-a luat fortat pe Adrian intr-o misiune a haitei am stiut ca voi fi din nou fortat sa raman in casa.

-Nu mai trebuie sa pui pe altii sa il pazeasca, Andrei. Nu are oricum la cine sa se duca. a insistat naiv Adrian. Si cu greu m-am abtinut sa nu pufnesc scurt.

In final, tipul a cedat si de aceasta data, una din putinele dati in care se intampla insa, raman singur in intreaga casa. Nu ca si speram sa mai stau prea mult inchis intre patru pereti. De indata ce am nu am mai simtit prezenta sa ori a vreunui membru din haita m-am strecurat cu grija afara din casa si am pornit spre una din statiile din apropiere, in speranta ca voi ajunge cat mai repede spre Tampa. 

Locul unde in mod sigur avea sa imi intalnesc fosta iubita si vechea viata de care am fugit inca de la bun inceput ca de o fantasma a raului.

***

Nimeni in mod cert nu s-ar fi asteptat sa fiu asa de idiot incat sa ajung pe teren inamic. Dar, uite-ma aici, la doi pasi de poalele muntelui. Vad turistii la cativa metri distanta cum asteapta in fata unei cladiri entuziasti sa ajunga cu telecabina pana in varf. Fiecare sta la coada si imi las privirea sa zboare doar o clipa in directia lor si spre cararea ce urca mai sus pe munte, inconjurata de o patura de verdeata densa. Aud puternic sunetele naturii si fiecare tril de pasare.

Insa nu pot sa fiu fericit. Cand ma uit la aceste locuri unde mi-am petrecut copilaria in mare parte nu simt decat o mare de tristete. Cand ma voi impaca oare cu greselile pe care le-am facut?

-Ce cauti aici dupa atata amar de vreme, Muresanule? aud o voce deloc incantata de aparitia mea. Ma uit amuzat in jur, dar nu o vad insa decat pe ea. Cum ma si astept nu e singura. Ci alaturi de nimeni altul decat de fratele meu, Nicolae.

Stiu ca mai sunt si alti vampiri, dar oamenii nu ii pot simti insa. 

-Nu aici. ma aud ca spun si fac semn din cap spre cararea care intrepatrunde muntele Tampa si pe care o gonesc insa doar turistii dornici de putina aventura. Nu oricine se incumeta sa urce pe munte la picior de unul singur si sa se si astepte sa ii supravietuiasca ei. Desi, cum de altfel stia si fratele meu, erau persoane nascute in Brasov ca noi, care nici macar o data nu pusesera piciorul vreodata pe munte. Cum venea asta, nu imi puteam imagina. Cand locul asta desi pentru mine e un abis de durere, candva a reprezentat o oaza de libertate. Unde imi planuiam mareata urcare spre pozitia de viitor vanator in sanul propriei familii.

Ma intreb sincer cand va inceta sa doara asa de tare ca acum. 

-Foarte bine, realizezi insa pericolul la care te-ai expus de unul singur, corect?

-Inteleg bine la ce te referi. spun constient de faptul ca port mirosul dusmanilor ei pe fiecare particica a trupului meu. Pentru vampirii adunati in jur, asa zisii mei frati, nu-s nimic altceva decat un adulator de inamici, un adversar, un tradator murdar.

Sa dormi cu un varcolac e o ofensa serioasa in fata unui clan de-al nostru. Nu ca as avea vreodata curajul sa ii marturisesc insa asa senin adevarul in fata lui Adrian.

-Parca spuneai ca nu vrei sa o vezi. il aud pe Nicolae cum ofteaza prelung.

-Mi-a spus ca ai venit aici si ca ati vorbit.