Dorința

Ar fi trebuit să știu

Perspectivă Alin 

10 mai, luni

-Ești cu adevarat sincer, nu ma minti. ma repet din nou si mai serios ca inainte. Il vad pe fratele meu cum face atunci o grimasa. Si cum se uita in tavan.

-Da, simplul fapt ca-s viu si te-am sunat nu iti satisface setea de raspunsuri? Daca esti asa curios urca-te in tren si vino aici. Sa vezi cu proprii tai ochi adevarul.

-O sa o fac. Dar nu acum. tun cu gandul la licenta mea de sfarsit de an si la ultimele examene care bat acum la usa. 

La ultimul meu an de facultate, la viata de student care se termina la finele acestui an. Si frumoasa priveliste a maturitatii care pare sa isi intinda bratele in directia mea. Nu sunt inca pregatit sa ma numesc adult. Nu sunt pregatit pentru inca si mai multe indatoriri decat cele curente.

-Daca aflu ca ma minti fii sigur ca nu mai scapi viu din mainile mele.

-Totul e bine, Alin. Lucurile sunt exact cum imi imaginam sa zicem. 

-Claudiu? Nu ar trebui sa fie cu tine acum si sa isi rada de mine?

-Are si el alte lucruri mai bune de facut. In plus, vorbele sale, sa iti revada fataq i-ar redestepta o durere de cap de care nu are prea mult chef acum.

-Mereu asa greu de suportat. bomban si il vad pe Adrian cum ranjeste cu gura pana la urechi.

-Voi? Inca nu ati reusit sa prindeti acel monstru? Sau te-ai dat pe tusa? Credeam ca vrei sa fii un erou exact ca tata.

-Sunt mai conservator decat probabil mi-am inchipuit.

-Vreau sa ai grija totusi. Sper ca nu o lasi pe matusa pe afara dupa ce se insereaza.

-Glumesti? Nici vorba. Mereu tin un ochi deschis si o impieci sa paraseasca aceasta casa pe timpul noptii.

-Bun, cel putin nu trebuie sa ne mai facem griji si in privinta ei. 

-Cred ca e oribil.

-Ce anume?

-Sa nu stii niciodata langa cine poti trai. In ce lume traiesti si la ce pericol esti expus mereu fara ca sa realizezi.

-Mereu oamenii prefera sa fie in bula lor de normalitate.

-Chiar si daca asta ar insemna sa ignore cele mai mari probleme din jurul lor care au legatura cu ei?

-Cred ca stii deja raspunsul Alin. In fine, cam greu m-am apucat sa imi spal hainele. Si sosetele. Sa vezi ce parfum nou au acum, unul de flori de liliac!

Imi dau ochii peste cap si arunc o privire peste umarul meu.

-Nu esti singur, ori faci prostii cu Valeria in lipsa matusii? Stiam eu ca nu ai mereu ganduri buni cand vine vorba de ea.

Rosesc atunci brusc.

-Nu e vorba de asta! 

-Vanatorii iti mai fac probleme.

-Stiu de voi ca ati plecat.

-Poate chiar am luat o decizie mai buna decat am crezut pe moment atunci. 

Nu ii spun insa si de amenintarile lor cu privire la adresa mea. In schimb ridic doar din umeri si ma ridic de pe canapea.

-Ma duc sa imi incropesc ceva de mancare. Te sun mai pe seara sa vorbim iar?

-Dar stiu ca imi duci lipsa continuu. Ranjetul sau ma facu sa pufnesc scurt.

-Sa nu ti se urce la cap. Si ai grija ce faci pe acolo. spun si ii fac scurt cu mana.