Dorința

Alin pov

-Ești sigur? il aud pe Adrian cum mă intreabă iar cu voce joasă. Știi că nu te voi judeca vreodată. O să te susțin.

-Pană acum insă am fost de nedespartit.

-Și vom fi din nou impreună, curand, nu? Din nou. După ce vei termina aici. Fiindcă văd că asta vrei să faci. Suntem deja la mijlocul lui aprilie. Vei absolvi curand! Nu vreau să iti arunci viitorul pe geam ca mine.

-Și tu?

-Poate o să mă transfer acolo...

-Știi că nu se poate.

-Cel mai probabil voi renunța. O să abandonez facultatea. văd cum isi trece mana prin par scurt. Nu trebuie să fie ăsta și viitorul tău, Alin. MĂCAR unul din noi să termine, nu crezi?

Imi musc buza de jos și imi privesc atunci fratele geaman. Desi pare reflexia mea sunt atat de multe care ne separă. Și ne diferentiază. Inteleg in acel moment de ce iubitul său Claudiu nu ne poate confunda. Privirea lui mereu e una blandă, vulnerabilă, așa DESCHISĂ, incat mă uimește și pe mine uneori.

-E decizia TA. Și viata ta. Nu mă voi băga.

-Știi că nu o fac DIN plăcere. Nu am de ales. Tipul ăla clar nu glumește. Trebuie să ii dau curand raspunsul final. Ar fi in stare să va vaneze pe voi doi. Poate cu tine am avea o sansa, dar nu ii pot risca viata lui Claudiu. Pe el il vor găsi foarte ușor, oriunde. I-au reținut mirosul. La tine incă nu ajuns insă.

-Foarte bine, va fi insă o despartire temporară.

-Nu mă urăști? văd cum oftează prelung. Aș vrea să fie o altă cale. 

-Și eu la fel. tun cu glas stins. Și eu la fel.

-Ce ai de gand să ii spui Valeriei?

-Totul.

-I-ai spus CHIAR TOTUL?

-Dacă te referi la trecutul meu, in niciun caz. Sigur nu m-ar putea intelege. Și s-ar teme de mine.

-Dar știe, ori banuieste că ai mainile pline de sange.

-Cam așa ceva. tun putin agitat. Ii simt atunci mana pe brat moment in care cedez. Și il trag spre mine, dornic să il simt cat mai aproape pe fratele meu. Stăm așa imbratisati minute bune.

-Imi vei lipsi prostule. il aud cum spune.

-Mă tem că te va omori in final tot Claudiu.

-Știu. Am facut un pariu cu el. Sigur il va pierde.

-Ce zicea?

-Că voi muri din cauza ta.

-Hahaha.

-Poate va fi din cauza amandurora, in final, eu știu

-Ce glumă intunecată.

-ȘTIU, nu a ieșit bine?

-Nu mai spune asta prostule, că iti trag una in fată.

Știu insă că nu glumește de data asta.

-Temperamentul agresiv iese in final la iveala! Au! mai spun cand ma trezesc cu adevărat cu un pumn in brat. O să imi rupi bratul.

-Nu e rupt.

-INCĂ.

Ranji scurt spre mine, dar știm că amandoi incercăm să depășim un moment greu.

-Nu știu sincer cum va reacționa mătușa cand va auzi insă. 

-O voi face eu cumva să inteleagă.