Dorința

Adevăruri ce rănesc

intre timp, pe varful muntelui Tampa din Brasov

-Esti sigur ca vor cădea in capcană? întreabă sceptic Rebeca in timp ce mă fixează cu o privire intensă. 

-De ce să nu o facă? răspund la fel de sec in schimb. Si imi arunc privirea spre orasul ce doarme parcă sub picioarele mele. Văd casele toate in aceeasi culoare de portocaliu deschis, Biserica Negară si Piata Sfatului cu ochii. Afi iese in evidenta ca o cutie de creioane negre in stilul modern total opus intregului peisaj. Pot să zăresc bine dacă privesc mai atent Cetățuia si Turnurile.

Stiu că fiecare cartier e impanzit de graffiti. Simt in plamani aerul de munte, intens, greoi si incerc să imi curat gandurile. Și să alung fantasmele propriului trecut. E asa greu uneori...

Să nu permit vreunei emotii să mă bantuie. Nu cand mă aflu in preajma sefei clanului vampirilor. Nu cand lucrez in secret, ori se presupune că lucrez pentru ea, la ordinele unchiului.

În realitate nu l-am omorat cum au crezut toti in ziua atacului. Nimeni in mod surprinzator nu s-a intrebat macar o data ce s-a intamplat cu cadavrul lui ca si cu al lui Laurentiu sau Corvin.

Am lăsat atunci lucrurile in aer si am tăcut. 

Cum o fac și acum de asemenea. Cum să il fi putut ucide atunci atat de ușor in contextul in care imi recăpătasem puterile doar pe jumătate? Echilibru straniu ce nu ar trebui să existe acum prezent in fiinta mea sau a Valeriei. Blestemul ar fi trebuit să se implinească. Dar Valeria ne-a schimbat soarta amandurora, fiind dispusă ea personal să isi termine viata, sa se sacrifice pentru mine.

In urma intrarii sale in comă puterile mi-au revenit pe jumătate. Si asa au rămas pana acum. Numai moartea ei mi-ar putea restaura puterea de odinioară. Cum nu sunt dispus să plătesc prea curand un astfel de preț aleg să uit. Dar, ca de obicei mi-e greu. Mai ales cand sunt pus să il infrunt in fiecare zi a vietii mele in persoana.

-Te indoiesti de spusele sale? il aud pe Silviu cum ne intrerupse conversatia. Si el este prezent, in mod ironic nu se teme că e inconjurat acum din toate partile de vampiri deghizati ca si turisti si amestecati printre putinii prezenti acum la ora asta pe munte.

-Deloc. Am incheiat un pact cu unchiul tău. Si il voi respecta. Odată ce Andrei si haita lui va dispărea relatia si afacerea dintre noi se va incheia la randul ei.

-Iar noi iti garantam că miscarea lui va schimba soarta jocului.

-Sigur se vor prinde. In plus nu toti...

-Hai totusi să mizăm. Riscurile te sperie cumva? o intreb amuzat si văd cum Rebeca se incrunta brusc.

-Nu, e insă o persoana pe care doresc sa pun mana de ceva timp.

-Curand. Cand vom scapa de toti. 

-Unul din acei lupi e si fratele tău, Alin Pătrășcan. ingana Reba suspicioasă. 

-Suntem acum in tabere diferite.

-Tu nu mai ai nimic de zis vanatorule? Poti umbla cu astfel de persoane asa decăzute si imorale?

-Te doare faptul că nu știi prea multe despre mine? sosi replica lui usturătoare.

Spre deosebire de mine, nimeni nu pare să aibă habar aici de familia lui ori de conexiunea sa cu crimele din orasul nostru natal.

Pentru ei Silviu e doar un vanator rebel, la o varsta frageda care se joacă cu arme ce nu-s pe măsura lui.

Stiu că Rebeca nu il va lua in serios si aproape că imi este mila de ea. Că il subestimează asa usor.