Dorința

Piese lipsă din puzzle

7 mai, vineri 

Irina pov

De la ultima noastra seara petrecuta impreuna la mine acasa relatia mea cu Silviu a devenit mai rece decat inainte. Abia mai primesc mesaje din partea lui si ma intreb acum speriata daca inima lui nu a gasit o alta la care sa tina. Poate ca pana aici i-a fost cu dragostea pentru mine. Daca nu ar fi fost scurtele priviri aruncate cand ne mai intalneam ori raspunsurile sale destul de seci pe conturile sociale as fi crezut ca totul s-a terminat intre noi, deja. 

Stau acum in pat intoarsa de curand de la intalnirea cu vanatorii si cu grupul meu, unde Marius si restul inca incearca sa afle ce s-a intamplat cu Corvin. Din pacate nimeni nu stie de moartea lui in afara de mine. Ori de faptul ca i-am lasat trupul pe mainile unui varcolac.

Uneori ma intreb daca nu mi-am pierdut mintile atunci. Cum de am permis ca acel monstru sa il ia?

Cum de las ca orice mi se intampla sa imi afecteze viata. Nu sunt indeajuns de buna ca vanator. Realizez asta pe zi ce trece. Locul meu de munca in care am investit asa multi ani si timp din viata mea parca nu e potrivit pentru mine.

Am mai esuat si in acea misiune. Prospectul pentru viitorul meu nu arata promitator. Daca as ucide insa bestia in mod clar as creste iar in ochii vanatorilor. Si mi-as recastiga locul pierdut de drept.

De ar putea sa vada astfel povestea si Silviu.

Ma gandesc la discutia cu Valeria. In mod clar vrajitorul ma sustine, dar ea continua sa creada in acea persoana desi nu mai e demult un om.

E blestemata, a ucis atatea vieti. Cine ar vrea sa salveze un monstru?

Un ciocanit in usa ma facu sa tresar.

-Esti aici? vocea tatei ma facu sa revin la realitate. Ma ridic in capul oaselor cand el patrunse inauntru.

-Da. S-a mai intamplat ceva?

Poate au gasit cumva cadavrului lui Corvin.

-Silviu de ce nu mai trece pe aici ca inainte? Mai des? V-ati certat? Esti certata cu matusa Georgiana?

Stiu ca se refera la sora lui si clatin din cap.

-Nu.

-Cu unchiul tau? Stii bine ca sta mereu pe la casa consiliului (locul de intalnire, doar o cladire obisnuita de birouri din oras in curs de inchiriere, ori asa era anuntul fals pus ca sa nu atraga atentia) doar ca sa isi faca treaba. Nu vrea decat sa ne stie pe toti in siguranta. Tit ce facem e pentru oamenii ca noi si pentru voi, viitoarele generatii.

Am auzit mereu discursul asta.

-Si atunci de ce nu prindeti monstrul?

-Fiindca e o creatura creata prin magie, am cercetat deja cartile. Nu stim cum ar putea fi ucisa. Pana ce nu aflam punctul ei vulnerabil suntem blocati in aceasta faza. 

-Adica incapabili sa faceti nimic.

-Vrei sa rediscutam despre esecurile tale de pana acum si de faptul ca pari ca suferi de o anxietate sociala in care alegi sa iti ignori pana si grupul pe care il conduci?

Tac din gura furioasa pe el. Ca nu ma intelege. Pe consiliu ca niciunul nu a optat impotriva cand mi-ai confiscat statutul de lider. Nici macar parintii mei. Toti sunt dezamagiti. Toti cer prea multe de la mine. Pare ca ce am facut pana acum, ce am jertfit toti anii astia nu CONTEAZA IN OCHII LOR.

Sa nu mai spun de Silviu. Inchid ochii fiindca deja stiu ca sunt pe cale de a plange.

-Daca nu ai nimic altceva de facut atunci o sa avem cina la sora mea, Georgiana. Chiar in seara asta.