Dorința

Sub puterea lunii

Alin pov

Fratele meu probabil consideră că sunt dezgustat. De intreaga scenă. In inima mea sunt insă trist. Că nu am fost capabil să il tin in sigurantă. Sunt dezgustat. Si as vrea ca eu să fiu acum in locul lui. E o persoana asa fragila la interior, incat probabil că nici el nu realizează asta. Desi sunt poate la fel de vulnerabil ca el, am si o latură mai dură. Cu Adrian insă totul se rezumă la faptele inimii. In mare parte a timpului.

-Trebuie să plecăm. il aud atunci pe Claudiu. Aproape că am uitat că se află și el aici. Inainte să pot comenta sunt aruncat peste umărul său ca un sac de cartofi. In momentul in care am simtit cum vantul imi biciuieste obrajii am inchis ochii care deja imi lacrimau. Aproape ca imi clantane si dintii in gura, simt viteza cu care merge Claudiu. Știu că ne indepărtăm de locul unde se află Adrian. Mai știu că el ne poate găsi intr-o clipă, dacă poate.

-Mai repede de-atat nu poti?

-Nu sunt taxi-ul tău personal. Crede-mă, dacă nu ii era frate demult te-as fi dat de mancare arătărilor din lumea noastră fără remuscari.

-Bine pentru mine atunci. Au! Aia era o creangă!

-Bineinteles. Doar suntem intr-o pădure.,

-Le faci intentionat! spun cand sunt izbit de alte doua crengi de copac. 

-Oare? 

-Tu chiar nu ai leac. Momentul in care ne apropiem de ieșire e și momentul in care incep să mă simjt mai relaxat. Si in sigurantă. Dată fiind conditia in care mă aflu as deveni fără nicio problemă pranzul fratelui meu.

-Cum vom lupta fără arme? il intreb. Hey! urlu cand sunt aruncat la pămant.

-Nu mai face asa mult zgomot.

-Nu m-as purta asa dacă ai fi mai atent!

-Nu sunt avionul tău personal.

-Parcă erai un taxiu.Stai, ala e un cutit?! ingan stins cand il văd cum scoate un pumnal din argint. Il poti ucide!

-Dar il si pot impiedica să ne facă rău.

-Te va simți.

-Nu putem pleca de aici, Alin. O știm amandoi bine. văd cum aruncă o scurtă privire dincolo de gardul ce imprejmuia pădurea. Uneori, aș fi vrut ca lucrurile sa nu fie așa. Ci diferite.

Oare regretă că e acum aici?

-Dacă e legat de...

-Nu e asta prostule. marai el sec. O relatie ca a noastră mereu va fi complicată. Nu că ti-ar păsa oricum. incepu el să vorbească iar si aleg să il ignor. 

Mereu vorbeste asa mult incat mă adoarme.

Un urlet speriat ne făcu pe amandoi să tresarim.

-I s-a subțiat rău de tot vocea nu glumă. Seamănă cu o fată. pufăie scurt Claudiu si vad cum strange mai puternic in mana dreaptă arma.

-Asta fiindca nu este el. mă aud cum ingan cu voce joasă. 

-Ce vrei să spui cu asta? Mai e si altcineva aici? aproape că sare el pe mine.

-Dă-te de aici.bomban sec. Dar el ma prinde de gulerul hainei. Vrei să mă sugrumi?! 

-Nu intelegi ce inseamnă asta! aproape că mă scuipă el in fata si mă eliberă apoi socat. De unde insă a venit...

Moment in care vad cum tufisurile din spatele nostru incep să tremure. Pret de o clipă am senzatia că ne vom pomeni fără apărare fata in fata cu fratele meu.