Erai în culmea fericirii și stăteai pe canapea, cu telefonul în mână, holbându-te la numărul ei.
Ai trecut-o „Angel".
Da, chiar arată ca un înger.
Eu doar stăteam în capătul opus al canapelei, cu o cană cu ceai de mușețel în mâini și un hanorac de-al tău pe mine.
Îmi plăceau hanoracele tale. Bluzele tale în general, dar mai ales hanoracele.
Mereu mă lăsai să iau câte unul care îmi plăcea mai mult.
Purtam și o pereche de pantaloni.
Îmi era rușine cu picioarele mele.
Îmi era rușine cu felul în care arăta corpul meu.
Dar erai prea prins în lumea ta ca să observi asta, iar eu oricum nu aveam de gând să îți spun ceea ce cred eu despre corpul meu, pentru că ai fi făcut o criză, probabil neștiind de ce nu mă simt comod în pielea mea.
M-ai ține în brațe și m-ai strânge la piept.
Însă nu meritam asta, iar tu ai face-o doar din milă.
Îmi pare rău că nu pot să fiu așa perfect cum este ea.
CITEȘTI
Sweet thoughts||Yoonmin
Fanfiction| Angst | Boy×boy | Love | „Felul în care o privești pe ea, felul în care îți sclipesc ochii atunci când îmi povestești ce ați făcut în acea zi, cum ai vrut să o ții în brațe, sau cum ai vrut să o săruți, mi-aș fi dorit să-ți pot spune ce e în s...
