Abia te-ai dat jos de pe mine, iar presiunea de pe pieptul meu creată de greutatea ta a dispărut mult, mult prea repede, dar nu aș fi putut să-ți spun că vreau mai mult.
Respirație noastre erau atât de sacadate încât ziceai că am fi alergat la cine știe ce maraton. Inima mea chiar se simțea așa.
Un maraton al dragostei, dacă îi pot spune așa.
M-am ridicat în șezut și mi-am întins ușor oasele, simțindu-mi părul ciufulit și hainele șifonate.
Îți simțeam privirea pe mine, iar obrajii au început să mi se înfierbânte când mâna ta se duce sub bluza mea pe la spate și degetele sale lungi fac cerculețe pe pielea mea lent, fără grabă.
'Dacă eram acasă, nu scăpai', ai rostit parcă mai mult pentru tine, iar roșeața din obrajii mei a urcat până la urechile mele, pe care le-ai sărutat moale când te-ai ridicat și tu în șezut.
Nici aici nu cred că aș fi vrut să scap, să fiu sincer.
CITEȘTI
Sweet thoughts||Yoonmin
Fanfiction| Angst | Boy×boy | Love | „Felul în care o privești pe ea, felul în care îți sclipesc ochii atunci când îmi povestești ce ați făcut în acea zi, cum ai vrut să o ții în brațe, sau cum ai vrut să o săruți, mi-aș fi dorit să-ți pot spune ce e în s...
