Sweet thoughts||Yoonmin

9

    "Minnie"

    Tonul vocii tale era așa de cald, atât de blând și atât de îngrijorat. 

    Mă făcea să simt un gol în stomac. 

    "Da?" șoptesc în timp ce-mi privesc degetele împreunate în poală. 

    Mâna ta mare se duce sub bărbia mea, abia abținându-mă din a înghiți în sec în timp ce-mi ridici capul blând, pentru a-mi putea întâlni privirea. 

    Te comportai cu mine de parcă aș fi un bibelou, oferindu-mi speranțe care nu se vor îndeplini vreodată.  

    "De ce nu ai mâncat?"

    Mă priveai în ochi în timp ce erai puțin aplecat spre mine, ca să te asiguri că îmi prinzi privirea cum trebuie. 

    Eram în living. 

    Cum puteam să îți spun că felul în care o privești și te comporți cu ea mă distrugea? 

    Ideea e că nu puteam să o fac. 

    "Doar nu mi-a fost foame. Nu trebuie să te îngrijorezi." încerc să te liniștesc, punându-mi mâna peste a ta, simțind cum încep să mă pierd în ochii tăi, dar trebuia să rămân tare. 

    "Sigur? De obicei papi bine."

    Oh, felul tău de a spune drăguț acel cuvânt îmi provoacă un nod în gât. 

    Știai că asta era slăbiciunea mea. 

    "Dap. Doar nu am simțit nevoia."

    Nu era o minciună. 

    Chiar nu simțeam nevoia să mănânc. 

    "Ar trebui să stau data viitoare cu tine la masă." vocea ta era ușor nesigură, iar eu doar dau negativ din cap de parcă aș încerca să scutur ceva de pe părul meu. 

    "Sunt bine. Poți să stai în continuare cu Lisa ta." te liniștesc cu blândețe, ochii tăi sclipind în timp ce doar dai aprobator din cap. 

    Auzul acelui nume te făcea aerian, iar grijile tale pentru mine parcă s-au dus. 

    Mi-ai sărutat scurt și grijuliu fruntea înainte de a merge în camera ta, murmurând un "Mersi, Jimin", iar auzul numelui meu simplu, venind de la tine, m-a lovit cel mai tare, dar obrajii mei au căpătat o nuanță de roz. 

    Acum începi să-mi spui Jimin? Ce s-a întâmplat cu alintul drăguț? 

    Ce s-a întâmplat cu Minnie?