Am decis să îmi fac curaj și să ies să îmi iau ceva de la un magazin micuț de undeva aproape de unde m-am refugiat.
Supa instant sună bine. Chiar foarte bine.
Obișnuiam să luăm și să mâncăm în parc, privind cum oamenii trec pe lângă noi și ne privesc ciudat.
Ce-i cert, chiar arătam ca niște ciudați.
Dar nu ne păsa.
Ție nu îți păsa pentru că așa era firea ta, iar mie nu îmi păsa pentru că eram cu tine.
Nu ar mai fi la el fără tine.
Revenind la realitate, am avut noroc să nu prind aglomerat la magazin. Abia dacă erau trei sau patru persoane.
Chiar și așa, îmi țineam capul aplecat.
Drumul spre rafturile cu supă instant părea prea departe, dar ajunsesem la ele, până la urmă.
Îmi dau capul pe spate, strâmbându-mă când văd că au mutat supa mea preferată pe un raft mai înalt, la care bineînțeles că nu ajung.
Poate nu prea se cumpără, dar asta nu înseamnă că trebuie să le pună la naiba.
Cine a zis că oamenii scunzi trebuie să ia după ei un scaun nu a greșit.
CITEȘTI
Sweet thoughts||Yoonmin
Fanfiction| Angst | Boy×boy | Love | „Felul în care o privești pe ea, felul în care îți sclipesc ochii atunci când îmi povestești ce ați făcut în acea zi, cum ai vrut să o ții în brațe, sau cum ai vrut să o săruți, mi-aș fi dorit să-ți pot spune ce e în s...
