Povestea Iubirii Noastre

Capitolul 1

- Mami, mami, micul dejun e gata.

Aris deschise ochii uimita si privi cele doua perechi de ochi ciocolatii cum o privesc.

- Micul dejun?

Cele doua au aprobat impreuna, iar ea zambi. Se ridica din pat si isi incalta papucii pufosi de casa apoi le plasa copilelor cate un mic sarut pe frunte.

- Buna dimineata, mici raze de soare.

- Mami, bunica a spus ca daca nu te grabesti vei intarzia la munca.

Aris privi ceasul de pe noptiera si zambi. Nu era foarte tare in intarziere, ceea ce o bucura. Nu avea nevoie de o noua mustrare din partea sefului.

- Ce ati spune daca voi doua coboriti la masa, iar eu vin dupa ce ma pregatesc?

Cele doua au aprobat si au iesit pe usa.  Aris zambi cand le privi si se intoarse spre dulap pentru a se pregati. Cand fu gata isi prinse parul intr-o coada lejera si iesi din camera.

Jos isi saruta mama pe obraz si se aseza la masa.

- Kira, Zoe, sa nu o obositi pe bunica, bine?

- Aris, fii serioasa, acesti doi ingerasi nu ma.pot obosi.

Fetitele au zambit, iar femeia le puse cate o farfurie lapte cu cereale in fata.

- Multumim!

Cele doua au spus in cor, iar Aris le mai privi cateva secunde apoi isi termina cafeaua si se ridica.

- Deseara cand vin, daca bunica imi va spune ca v-ati comportat bine va aduc gogosi.

- Esti cea mai buna, mami!

Cele doua au imbratisat-o si i-au sarutat obrajii. Aris le facu semn cu mana si isi incalta pantofii apoi iesi din casa. Urca in masina si dupa un drum relativ scurt ajunse in fata oficiului unde lucra. Intra in cladire si isi saluta colegii apoi se ridica cu ascensorul pana la etajul zece unde se afla biroul surorii sale. Batu la usa si intra fara a astepta un raspuns.

- Cora ti-am...

Nu termina caci isi vazu sora si cumnatul cum se sarutau. Chicoti scurt, iar cei doi s-au retras stanjeniti.

- Aris, de ce nu scapi de acest obicei prost de a intra la mine in birou fara a astepta raspuns din partea mea?

- Damian, cred ca nu ai sarutat-o bine, e cam artagoasa. In fine ti-am adus cafeaua, poti sa nu imi multumesti.

Cora doar isi dadu ochii peste cap si ii facu semn sa iasa din birou. Aris ii lasa pe cei doi si se indrepta spre locul sau de munca. Privi ora la telefon si ofta. Era abia inceputul zilei de munca, iar ea deja dorea sa plece acasa si sa isi petreaca timpul cu Zoe si Kira.

Se aseza la locul de munca si incepu sa lucreze la designul interior al unei case moderne care se asemana cu cea pe care visa sa o cumpere ea ii viitor.

Prinsa in ganduri tresari cand isi auzi telefonul sunand. Muzica deranja linistea din incapere, ceea ce ii aduse cateva priviri urate din partea colegilor.

- Aris, seful te asteapta la el in birou, a zis ca e urgent.

Ea doar aproba si se ridica indreptandu-se spre ascensor. Din cauza grabei se lovi de cineva, iar piciorul ii aluneca ceea ce o facu sa cada. Injura destul de tare si refuza ajutorul din partea colegului care ii intinse mana pentru a se ridica. Se ridica singura insa o alta injuratura colorata ii parasi buzele cand constata ca tocul subtire al pantofului se rupse. Isi scoase pantofii din picioare si intra in ascensor. Primi cateva priviri intrebatoare din partea persoanelor din ascensor, insa le ignora. Nu considera ca era obligata sa dea cuiva explicatii.

Iesi la ultimul etaj si se indrepta spre biroul sefului. Spera ca Luca nu va rade de ea cand o va vedea. Desi din copilarie si pana acum nu credea ca ceva il mai poate uimi la ea. Batu la usa cateva secunde apoi auzi un "intra". Deschise usa si intra, iar Luca cand o vazu ridica curios din sprancene.

- Acum e la moda sa mergi cu picioarele goale prin oficiu? Sau iar incerci obiceiuri din cultura indiana?

Aris izbucni in ras si ii arata tocul rupt al pantofului.

- Un coleg a dat peste mine, iar cand am cazut s-a rupt.

- O voi suna pe Leyla sa faca rost de o pereche noua de pantofi pentru tine, marimea 37?

- Da, Luca. Multumesc. S-a intamplat ceva de m-ai chemat? Leyla a zis ca e urgent.

- Cred ca ar fi mai bine sa stai jos. Cineva a venit sa te vada si nu stiu cum vei reactiona.

- Luca ma sperii. Cine...

Ramase insa muta cand persoana pe care nu se astepta sa o mai vada vreodata intra in birou. Simti cum are nevoie de sprijin si ca pamantul e gata sa ii fuga de sub picioare.

- Eu va voi lasa sa vorbiti.

- Sa nu indraznesti sa pleci, Luca!

- Imi pare rau, Aris, insa chiar cred ca trebuie sa vorbiti.

Luca iesi pe usa, iar barbatul din fata sa se apropie de ea. Ea il privi impietrita cateva secunde, apoi cand il vazu ca e prea aproape se ridica rapid.

- Nu te apropia de mine, nu mai ai acest drept.

- Aris, stiu ca am gresit, insa...

- Taci! Daca sa dispari pentru sapte ani pentru tine e doar o simpla greseala, atunci poti sa de duci dracului de unde ai venit Cyrus. Sunt sigura ca sotia ta mult iubita de asteapta.

Aris il evita si dori sa plece, insa acesta ii prinse rapid incheietura. Ambii au simtit mici socuri electrice, iar Aris inchise ochii. Lacrimile deja erau gata sa ii cada, iar el vazu asta asa ca facu cativa pasi si o imbratisa.

- Imi pare rau, capsunico, imi pare rau.

Ea incerca sa il indeparteze insa nu reusi, ceea ce o enerva. El ii mangaie cateva secunde parul apoi ii lua fata in maini. Ii privi cateva secunde ochii si dori sa o sarute. Isi apropie chipul de al ei, insa usa se deschise, ceea ce ii oferi fetei ocazia sa scape.

- Am venit sa aduc pantofii pentru Aris. Ma scuzati, deranjez?

- Nu, Leyla, ai aparut exact la timp.

Aris isi sterse lacrimile si lua cutia de pantofi fugind din birou. Auzi strigatele lui Cyrus in spate, insa nu le atrase atentia. Dorea sa scape cat mai repede de el. Intra in ascensor, insa el o ajunse din urma si se puse in usa.

- Hai sa vorbim, te rog, iubito!

In acel moment din cauza nervilor nu isi mai controla gesturile si ii lovi puternic obrazul.

- Cred ca nu mai ai nevoie de alte cuvinte, iubitule.