28

91 15 4
                                    

In compania hyungului său drag era mai multă agitație decât era de obicei dimineața. Dacă erau atat de mulți, Jin cu siguranță avea și mai multă treabă, stând în biroul său îndepărtat, singur.

Tânărul se simțea ca și cum se duce să o salveze pe rapunzel a sa, doar ca în cazul său rapunzel avea umeri foarte, foarte lați, și multe părți interesante ascunse în pantalonii săi ce nu avea legătură cu o fată.

Taehyung îi dăduse ideea de a-i aduce de mâncare. Aflase de la doamna Yang că SeokJin plecase foarte devreme, nici măcar nu mâncase, așa că idee lui Tae se puse în practică.

Partenerul său spusese că va veni mai târziu, dându-i timp să se pună în acțiune și să aibă suficiente motive să i se laude. De abia aștepta să vadă față lui impresionată a ciudatului său partener.

Se opri brusc din mers, fruntea sa increțindu-se exagerat. Brațul în care ținu cutia cu mâncare îl lasă în jos, prinzând cu mai multă forță lucrul prețios.

El așteptă fața impresionată a hyungului său, nu a tipului acela.

Își repetă asta în cap, pentru a clarifica confuzia persoanala în care se cufundase și își pregăti conversația ce o va începe cu Jin. Va începe vesel și îi va arata gestul său, ce îl va aprecia imediat, apoi va plonja într-o vinovăție ce-l va face să se oprească din lucruri mâncându-i mâncarea, cu foarte multă poftă, și îl va complimanta.

Prinse mânerul după ce bătu la ușă. Nu primi nici un răspuns. Ridică din sprâncene, era imposibil să nu fie în birou. Brunetul își simții urechile fierbinți, și își mușcă buza de jos la gândul de a-l găsi adormit pe lângă toate acele documente, cu părul răvășit iar cravată deranjată din cauza poziției în care stătea.

Surâse satisfăcut, simțind cum totul e prea ușor pentru el și intră încrezător, cu fața toată luminată și plină de veselie. O închise încet, cu mare grijă și se întoarse spre birou, observând scaunul gol și masa curată, ca și cum nu fusese nimeni acolo de zile întregi.

Zâmbetul lui se micșoră, dar nu dispăru, intra în micuța camera, dar bărbatul nu era nicăieri. Acesta se rezumă doar la a aștepta, pe biroul său atat de simplu și.. De gol.

Cutia cu mâncare era de mult uitată, totul se racise, tot ce încercase el să facă. Privi într-un punct mort o bună bucată de timp, liniștea ajutându-l să-și confirme acțiunile și ce parte ar trebui să o lase sa se vadă.

Orele trecură cu o lentoare amară, prea amară pentru gustul lui Yoongi, iar tot ce putut simți acesta fu doar multă dezamăgire, apoi rapid furie și în cele din urmă acceptare.

Hyungul său nu era acolo, exact unde trebuia, era foarte curios ce se ascundea în capul său, ce tot făcea, și de ce dura atat de mult să apară.

Auzi sunetul pașilor pe hol, în timpul acela Yoongi se coborâ de pe birou. Ușa se deschise, și băiatul îl întâmpină pe Jin cu același zâmbet, ce se forță să și-l țină. Nu avea nevoie de o scenă în momentul ala, nu l-am fi ajutat cu nimic.

Atmosfera confortabila în care era prins cel mare dispăru, și îl privi inițial surprins pe Yoongi, înainte de a-l întreba ce caută acolo.

,, Pisoi!! "

,, Hyung, ce faci?" Yoongi se întoarse spre el, cu mișcări dibace, pozitionandu-si cutia la spate, salutând gentil.

,, De când ești aici? " 

Yoongi aprope că râse, dar se opri, în schimb scarpinandu-și nasul.
,, Acum câteva minute, dar nu te-am găsit, ai fost undeva?"

Jin observă că încă stătea în picioare încă la ușa. Trecu pe scaunul său, băiatul schimbând repede poziția, astfel bărbatul sa nu observe ceva ciudat.

,, Am fost, să, mănânc ceva. Bine că am venit acum și nu mai târziu,n-as fi vrut sa aștepți atat după mine. "

Ești conștient că aș fi așteptat după tine - Yoongi

,, Ai fost să mânaci? Acum?"

,, Am fost sa mănânc da.Dar tu, ce faci aici atat de devreme? "

,, Am venit să te văd, speram că nu te forțezi prea mult dar arati bine, ca întotdeauna!!"

,,Aish, dacă până și așa crezi ca arat bine, insemana ca sunt chiar arătos." Yoongi rase scurt la gluma bărbatului, apoi  redevenii serios.

Își bagă unghiile în cutia din spatele sau, din ce în ce mai adânc. Unghiile sale ușor lungi se indoi urat, si se rupse, Yoongi zâmbind cu toți dinții la minciunile iubitului său hyung.

SO,YOU ARE? - Taegi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum