SO,YOU ARE? - Taegi

04

EDITAT.

Diminețile se antrena, după-amiezile le petrecea la liceul, ce desigur, era cel mai bun , iar seara era încărcat cu alte teme de la meditatorii de peste hotare, ce le făcea după cele de la liceu.

Putea să gătească, să conducă deja de la vârsta de șaisprezece ani orice automobil dorea tatăl său, putea vorbi peste șase limbi printre care și latina..

Copilul perfect.

Nicidată nu a cerut ceva, ci doar spera că, măcar odată părinții îl vor felicita și îi vor oferii dragostea pentru tot chinul pe care l-a îndurat toți anii aceștia .Nu-și putea exprima părerea neîntrebat, trebuia mereu să aibă grijă ce scoate pe gură și să nu-i ruineze șansele de a urca cât mai sus tatălui său.

Toți îi spuneau că e atat de norocos  făcând parte din familia aceea, că avea parte de părinți atât de minunați.

Chiar și acum, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, e la comanda părinților săi. I-a fost ales destinul, i-au fost alese deja alegerile.

Se căsătorise cu fata pe care au vrut-o, a făcut contractul cu părinții ei pe care tot, el, l-a vrut. A controlat totul exact cum a vrut , el, să controleze. La final , nici măcar,, Ai făcut o treabă bună fiule. "

Iar acum se confruntă și cu amintirile altcuiva, pe care nu l-a cunoscut niciodată .

Nunta lor a apărut pe primele pagini ale ziarului ca fiind cu cele mai multe cheltuieli din anul acela. Fiind căsătoriți de trei ani, au învățat să se iubească cu timpul, dar odată cu apariția acestei căsătorii, mici amintiri rupte din viața altcuiva îi consumă nopțile.

Iar el nu știa cum putea să facă față fiecărei nopți.

.

Cu ochii încă închiși, Yoongi pipăi patul în căutarea telefonului. Dăduse pătură la o parte și se ridică în coate amețit. Odată cel prinse între degete, butonă până ajunse la numele lui preferat din agenda telefonului.

Se ridică în capul oaselor, la marginea patului iar cu inima cât un purice își curăță gâtul  și își trecu mâna prin păr, de parcă celălalt l-ar fi putut vedea,nerăbdător să-i audă vocea.

,, Bună dimineața pisicuță, ce faci,te-ai trezit? "

Băiatul chițâi silențios căzând înapoi pe pat. Se rostogoli, picioarele sale ridicându-le și balansându-le în față și în spate.

,, Bună dimineața, hyung. Da, acum îmi făceam patul. "

Spuse în timp ce împinse cu piciorul cearceaful dezordonat și restul pernelor alături de pătura ce-i fusese aliat la seara de plăcere ce a avut-o. La gândurile murdare și la atingerile pe care și le lăsa pe trupul său gol cu gândul la bărbatul ce-l avea la telefon.

,, Ai ajuns bine acasă? "

,, Da, dar aș fi vrut să nu te fi întors la companie, și să fi luat cina împreună ca de obicei. "glasul său distant fu perceput imediat, iar cel mare nu-și permitea să-l supere pe Yoongi.

,, Hei, o să mă revanșez mâine . Am o surpriză pentru tine și ți-o voi spune când te găsesc la Jimin în birou. "

,, Mbine dacă zici tu. "

,, Deja îmi e dor de tine. "

,, Foarte bine."

Yoongi făcu cerculețe absent pe dealungul obrazului. auzii râsul cristalin al lui Seokjin, iar tânărul putu doar să scape un oftat lung.

,, Ești adorabil când faci pe inabordabilul. Ai grijă să mănânci bine azi, am vorbit cu doamna Yang și i-am spus exact ce să-ți facă. "

,, Bine, ai grijă și tu. "

Șoptise ultima propoziție și închise telefonul privind numele bărbatului ce-i furase inima cu mult timp în urmă și nu i-o mai dăduse înapoi nici până în momentul ăsta.

După întâmplarea de acum câțiva ani, băiatul a fost dat spre adopție. Nu durase mult și după câteva săptămâni a fost preluat în grijă de Kim Seokjin, un bărbat ce era la începutul succesului ce îl are acum. Fără famile și singur, acesta a decis să-l ia pe Yoongi și să-l învețe tot ce știa el.

După ce sănătatea lui nu-i va mai permite să muncească, copilul va urma să-i ia locul la conducerea companiei.