SO,YOU ARE? - Taegi

51

Melodia asta o voi lăsa aici, doar ador linia melodică și posibil mulți dintre voi o stiti,enjoy <3( Nu, contează când îi dați drumul.)

După ce Yoongi ajunse acasă, începu aranjarea tuturor lucrurilor pentru SeokJin. Fericirea plutea în tot aerul ce îl expira.

Privi ceasul și mai aruncă o privire la camera aproape terminată. Lumânări erau peste tot îndulcind toată atmosfera iar baloane erau oriunde vedeai cu ochi în culori pastel. Împinse canapeaua mai departe de mijlocul camerei și în locul ei mută masa, acoperind lemnul cu o mătase albă.Puse două scaune unul în fața altuia și acela învăluite în mătase albă și pregăti locul pentru tacâmuri și farfuri.

Luă un cuțit mai mare ce îl lustrui cu mare concentrare și îl așeză în mijloc, chiar în fața tortului cu două etaje.
Așeză câteva lumânări, nu dorea să fie prea încărcat tortul și le lasă acolo, având să le aprindă mai târziu.

Pregătirile îi luă tot timpul, ne mai băgând de seama telefonul.
Taehyung dorea să vorbească cu el.
Caută acele flori otravitoare ce văzu că cel mai mic le deținea iar gândurile negative iar își făcu apariție, faptul că acesta nu răspunde la telefon îl agită mai mult.

Ce făcea?

Unde era?

Avea nevoie de o cafea.

Ieși din biroul său și intră în lift, apăsând butonul spre parter.
Un etaj mai avea, când usile se deschise spre etajul unu, alți câțiva angajați intră în lift cu dorințe asemănătoare ca ale bărbatului.
Când ajunse la parter fiecare a ieșit, Taehyung rămânând în urmă și privind la roscatul ce se grăbi spre ieșire ocolind persoanele cu precizie.

Tae îl urmări, aproape alergând până la mașină. Roscatul întoarse capul când portiera fu ținută de acesta.

,, Unde te duci? " Taehyung vorbi primul.

Jimin nu știu ce să-i spună atunci când îl văzu. Dori să nu-i răspundă dar ceva din privirea lui îl făcuse să nu ascundă adevărul de el.

,, La spital."

,, Lasă-mă să vin cu tine. "

Jimin oftă, și așa grăbit îi facu semn să urce detaliile discutându-le pe drum.

,, Unde este Yoongi? "

Jimin îi aruncă o privire mută,întorcându-se la drum. Nu prea dorea să facă vreun accident.

,, Nu-mi răspunde la telefon. "

,, Huh, cred că și-a făcut un obicei să nu răspundă la telefon. Nici mie nu-mi răspunde. " comentă Taehyung.

,, Nu știu unde e, vreau doar să știu că nu a făcut vreo prostie. Nu vreau să aud că a avut legătură cu asta. "

,, SeokJin e in spital." continuă Jimin făcând stânga și trecând repede de semaforul ce se făcu rosu chiar la jumătatea drumului parcurs.,, Atât știu, și vreau să ajung cât mai repede pentru a afla motivul.

Secundele treceau, și parcă cei doi nu mai ajungeau. Se blocă în circulație, trecând peste un câine ce cu succes reușise să nu-l calce și ajunsi în curtea spitalului parcă cât mai aproape de intrare.

Inima lui Tae bătea din ce în ce mai repede cu cât înainta pe holul uriaș al spitalului. Halate și pijamalele acelea pe care le întâlnești la orice spital îi creă o apăsare în zona pieptului.

Jimin era în fața sa, poate mai agitat decât el, își trecu o mână prin păr și se duse la o asistentă ce părea că o cunoaște, aceasta le ceru să o urmeze pană când salonul cu numărul 10 le ieși în cale. Atât de multe ocoli, și văzu copii, vârstnici, femei și bărbați de varsta a doua, pacienți și vizitatori doctori și asistente.