SO,YOU ARE? - Taegi

09

EDITAT.

După ce se îmbrăcă se smiorcăi puțin în baie, sărind de câteva ori și făcând incantații ce știa mult prea bine că nu o să aibă niciun efect. ieșicu tragere de inimă așezându-se pe scaunul din fața hyingului său.

,, Îți stă foarte bine. "

Băiatul roșii. Putea simții parfumul bărbătesc din cămașa pe care o purta. Dacă nu l-ar fi privit, cămașa aia avea de gând să o strângă în pumn și să inspire parfumul lui de parcă viața lui depindea de asta.

,, Min? "

,, Ah da hyung!"

,, Ai fost atent la ce am spus? "

Jenat dădu încet din cap în semn negativ ascultând de data asta.

,, Mâine seară am fost invitați la petrecerea președintelui Kim. Se va retrage, fiul său va fi următorul conducător.. "

,, Am fost?"

,, Am fost, asta înseamnă toată compania noastră, desigur înseamnă că și tu, alături de mine. "

Băiatul surâse.
Se lăsă pe spate, în capul său imagini cu ei, împreună infloreau, din ce în ce mai sălbatic. Oare avea să fie o noapte norocoasă pentru ei? Și-l imagina pe Jin în diferite costume, îi stătea bine în orice culoare. Doar trebuia să fie acolo, și atrăgea toate privirile cu prezența sa.

Ia stai așa..

,, OH STAI MÂINE?"

,, Mhmm"

,, NU AM CU CE SĂ MĂ ÎMBRAC!!! "

Se ridică rapid de pe scaun cu direcťia ușii dar se întorse luându-l în brațe pe bărbat după dispărând pe coridor cu direcția spre biroului blondului cu un zâmbet imens pe chip.

Își luă în brațe hyungul și dispăru pe holurile goale spre biroul lui Jimin. Doar nu credeați că avea să se streseze singur.

.

Poate că nu trebuia să facă asta.

Continuă să-și privească măinile imaginându-și că-i poate atinge iar trupul. Băiatul care l-a strâns în brațe, e tot același pe care l-a văzut pe hol.

Nu putea să se înșele, același parfum care îi amețea simțurile și care-i blură gândurile, parcă îl putea simții din nou lângă el.

Toată oboseala sa dispăru și ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat  ieși din baie.

Prânzul cu familia sa fusese atât de plictisitor și așteptarea de a pleca era atât de chinuitoare. Spatele îl durea de la cât de mult se forțase să stea în aceeași poziție pe care i-o impuse tatăl său cu mult timp în urmă.

Un bărbat trebuie să stea mereu drept. Nu trebuie să te relaxezi. Oricine poate lua asta în avantajul său.

Încerca să fie atent la ce se discută dar mintea lui zbură numai la aroma ce încă era pusă sub semnul ıntrebării  a băiatului acela.

Poate că lucra acolo.

Era pe cale să-și verse paharul cu apă atunci când posibilitatea că avea să-l întâlnească la petrecere îl lovi.

Nu-i scăpă privirea aspră a tatălui său ce trecu parcă prin tot sufletul său. Complimentele și laudele ce le primea soția sa îi lăsau un gust amar în gură.

Și se gândise, pentru a mia oară că acelea le merită și el, le dorea, le cerea.
Le ceruse,o parte se obișnuise cu ideea că nu va fi apreciat pentru munca ce o depune, ce a depus-o atâția ani, dar copilul din el tot așteapta.