SO,YOU ARE? - Taegi

02

EDITAT.

Se așeza în bancă și încercă să nu poarte discuții foarte lungi cu colegii săi. Unii dintre ei pot pune întrebări incomode pentru Yoongi,sunt extrem de băgăcioși.

La câteva scaune mai încolo, se strânse grupul obijnuit de tineri gălăgioși și puși pe pozne. Jucau un joc pe care Yoongi nu-l recunoscu decât atunci când una dintre colege se dădu la o parte, sticla goală învârtindu-se pe masă.

,, Nu vă e frică de întuneric nu-i așa? "

,, Numai suntem copii Suho, ce-i cu întrebarea asta idioată."

,, Mie nu-mi mai e frică de nimic, nici măcar de părinți. "

,, Cine cade, va trebui să meargă la subsol chiar în timpul orei domnului Zeng, să-mi aducă ghiozdanul."

Valurile de voci se orpiră. Una era să cobori la subsol, dar alta era să cobori  la ora de matematică a domnului Zeng. Era cel mai aspru profesor iar pedepsele și umilirea se practicau de cele mai multe ori la orele lui. Niciunul n-ar fi îndrăznit să accepte provocarea, dar parcă o piatră de pe sufletul tuturor se ridică, atunci când sticla se opri la Yoongi, ce nu avea nici o legătură cu jocul.

Suho plescăi din buze, decizând să mai dea odată de sticlă.

,, Ce faci? "WooJin îi apucase ferm umărul, oprindu-l.

,, El nu juca, nu mi se pare corect să-l oblig să facă provocarea atâta timp cât nu a luat parte la joc."

,, Deja s-a decis, nu-i așa? Băiatul rânji când primi aprobarea tuturor,fiind toți de acord ca Yoongi să facă provocarea.

,, Yaah Yongs, am o provocare pentru tine." Fetele aplaudară mulțumite cu ochii pe Yoongi.

Cât noroc putea avea.

Tânărul înghiții în sec încercând să tragă de timp pentru ca profesorul să apară și să își continue ora în liniște, dar ce nu știa băiatul era că profesorul său de matematică nu avea să mai vină în clasă.

,, Hai hai, doar nu ți-e frică nu? "Kai îl luă la întrebări.

,, Ști că poți să refuzi Yoongi." Suho încercă să-i prindă privirea dar băiatul privi doar spre mâinile sale în jos.

Poate dacă o făcea,nu va mai avea atâta atenție de la colegii săi.

Acesta înclină capul și simți palmele colegilor săi împingându-l nerăbdători afară.

Ușa se închise în spatele său. Iar coridorul pe care păși Yoongi părea din ce în ce mai negru cu fiecare etaj pe care-l coborâ. Respirația lui se oprii iar țiuitul urechilor îl făcu să-și acopere urechile cu palmele. Dădu din cap puternic și își reluă mersul.

Își mușcă buza de jos. Se clătină pe picioare și căzu cu genunchii de suprafața scărilor din marmură .ca un cățeluș rănit se strânse, gemând îndurerat. într-un final decise să-și descalțe pantofii ce îi provocase bătăi, din pricina faptului că erau prea mici.

Mătușa sa se asigurase ca aveau să fie mai mici pentru piciorul său. Se restabili pe picioare, încă nesigur dacă va avea timp să ajungă înaintea profesorului său.

Marmura rece pe care călcă îl făcu să se relaxeze și își coborâ în jos umerii ascultând singurul sunet,ce era făcut de pașii săi.Poate nu a fost atât de rău să meargă până acolo.