SO,YOU ARE? - Taegi

08

EDITAT.

Se mustră. Cum de stătuse ca o plantă acolo fără să zică nimic?Dacă ar fi strigat, în jumătate de minut avea să fie plină baia de oameni, dar nu putuse.

De ce nu putuse? Ce se întâmplase?
Se bâtu în frunte, încă era agitat.
Fața îi devenise lipicioasă iar firele de păr de la baza frunții rămăsese tari de parcă cineva a pus tone de fixativ pe ele.

Oftă și se sprijini de unul din pereții holului. Își scoase mica oglindă ce se odihnea în buzunar alături de strugurel și o deschise.

Ochii rămaseră aceeași, fața neschimbată, își fixă atenția pe pata roșiatica de pe gâtul său.

Scrâjnii din dinți și închise oglinda cu putere. Nu era speriat, așa cum se aștepta ci era foarte nervos.

,, Cum își permitea, broscoiul ăla hidos ?!? "înjurăturile sale colorate erau surprinzător de ciudate după părerea iubitului său hyung.

,, De ce ești supărat huh? "

Uimit că fusese prins, încercă subtil să își așeze gulerul cămășii și se ridică.

,, Ah, eu a.. M-am împiedicat peste Susan și am dat cu cafea pe mine din greșeală. "

Își presă mâinile de gâtul său, dințișiorii săi ieșind la vedere când hyungul său îl privii suspicios.

,, Mm, ai grijă data viitoare pisicuță, nu vreau să te rănești."

Yoongi aprobă și îl urmă la el în birou. Presupunea că tocmai acum se ducea după el, și că terminase treburile.

Înseamnă că toată atenția pe care o aștepta, a venit. Îl prinse din urmă, vrând să-i apuce brațul și să meargă în cot la cot cu el dar se bosumflă ofticat când își amintii de semnul de pe gâtul său.

Dar până la urmă de ce se ascundea... Dacă i-ar fi spus, bărbatul ar fi petrecut mai mult timp cu el, fiind mult mai grijuliu. Dintr-un motiv necunoscut, băiatul decise să tacă,dar nu avea logică.

Îl urmări pe hyungul său cum caută în dulapul de lângă birou, odată ce au intrat. Atunci când întoarse capul în direcția lui, yoongi dădu capul în direcția opusă, prefăcându-se că nu se uită la fundul lui. Deloc.

SeokJin închise dulapul și îi lăsă la vedere, lucrul cel căuta atâta timp.

,, Asta e și mai mare decât cea de pe mine.. "făcând referire la cămașa curată.

Băiatul clipii, icnind surprins când bărbatul lasă pe birou cămașa albă și începu să-și descheie nasturii de la a sa.

,, H-hyung ce faci? "

Yoongi își puse mâinile pe față. A vrut să fie un băiat cuminte, dar obraznicul din el îl făcu să privească printre crăpături mușchi tonifiați și lucrați.

,, Poftim, o poți purta pe asta . "

Nu apucase să răspundă că celălalt ajunse lângă el și începu să-I descheie cămașa murdară. Se simții atat de viu, intenția lui era să se apropie dar făcu contrariul. Dorea atat de mult să-l dezbrace de cămașa aia nenorocită, încât putea muri.

Dar nu.

Îi venea să se bată, de fapt. Să-l bată mai rău pe nenoricitul ăla ce-i luase șansa de a fi dezbrăcat de hyungul său. Sună urât dar ăsta era adevărul.

ERA NUMAI VINA LUI.

Acum e prea târziu să-i mai spună de semn. Dacă îl va vedea, cine știe ce avea să creadă despre el. Nu putea permite asta.

,, De ce ești așa timid, te-am mai văzut dezbrăcat de mii de ori?"

,, Sunt foarte lipicios, nu vreau să mă vezi așa hyung, și nu vreau nici să te murdăresc. O pun singur, singur."

Repetă ultimul cuvânt, Jin chicotind la    câte griji avea băiatul pentru repuțatia sa. Trebuia să fie curat, împecabil așa este, dar ar fi trecut peste astea oricum.
Îl trimise în baia lui din birou, iar odată ce Yoongi închise ușa, toate înjurăturile pe care le-a auzit de la Jimin, erau îndreptate spre Taehyung.