SO,YOU ARE? - Taegi

17

EDITAT.

Toți erau jos. Yoongi era ascuns în spatele ferestrelor uriașe ce se întindeau până sus. Cu pași mici, calculați trecu de fiecare fereastră înaintând holul lung și gol. Privirea lui era tot acolo, la cei de jos ce își mișcau buzele formând cuvinte necunoscute băiatului, ce era departe ca el să-I poată auzi.

Își trase pătura pe el mai bine. Ferestrele se termină, acesta obligat să privească înapoi holul în calea sa o cămașă cu nasturi negri îi blocă vederea. Băiatul începu să strănute.își șterse nasul abătut și își ridică ochii spre bărbatul peste care a dat.

Ridică din sprâncene. O secundă, doar o secundă își conectă privirile înainte ca Taehyung să-i pună pătura pe cap și să-l întoarcă cu spatele spre el.

,, Ce-ce faci?! "

,, Nu cred că dacă voi răcii din cauza ta îmi vei putea lua locul."

Yoongi scăpă alt strănut, și altul.

,, Ughh miroși!! "

Taehyung îl eliberă pe băiat și subtil își mirosiți subrațul. Celălalt se întoarse spre el iar inima îi îngheață.

Se depărtă un pas de acesta, pătura căzându-i de pe cap și într-un târziu de pe umeri. Celui mare îi apăru un zâmbet. Își ridică capul  mândru pentru a auzii mulțumirile celui pe care l-a salvat seara trecută, dar nu primi ce aștepta.

,, Dacă te apropii un pas, o să țip. Hyung nu cred că va fi fercit să afle că cineva a încercat să profite de mine și acum să mă și omoare! "

Îi pică fața, și se întoarse să se uite dacă mai era cineva în spatele său, pentru că era foarte ciudat ce auzea acum. Încă confuz, își îndreptă degetul arătător spre sine.

,, Stai. Adică te referi la mine?? Și.. Eu nu miros."

,, Parfumul tău e prea puternic, ți-a căzut sticla pe tine de dimineață sau ce?"

Yoongi îi aruncă o privire neîncrezătoare iar toate etapele planului sau se prabusii. Cum va putea să se apropie de el dacă puștiul ăsta crede că e un pervers. Ignoră remarcă fără sens a băiatului și se axă pe ceea ce era important.

,, Uite ,nu e ceea ce crezi."

Făcu un pas și altul, Yoongi urmăndu-l întocmai, depărtându-se de el, în căutarea unui obiect ce îl va ajuta să scape de psihopatul din fața lui.

,,Eu nu-"

,, Nu te apropia am spus, îl strig pe Hyung, va venii din moment în moment aici, și vei fi ca și mort, ciudatule."

Taehyung pufnii ofensat, își trosnii capul și fu gata să se apropie de el. Băiatul dădu din picioare panicat și înainte să strige, bărbatul luă pătura de pe jos și se acoperi pe el și pe băiat, rezemându-l de un perete.

Inima lui Yoongi plecă fără el, și recunoscu că nu putu să o ajungă din urmă. Era prins între brațele celui necunoscut și fața aceluia era prea aproape, respirația lui i se izbii de față . Își strânse picioarele ținându-se pentru a nu face pe el și își aseza palmele la gură.

Taehyung îi făcu semn să tacă cu un deget în jurul buzelor și își permise să ii arunce o privire mai amanunțită baiatului. Îi analiză fiecare trăsătură și lacom trase în piept aroma ce îl dădu peste cap. Îi prinse o șuviță de păr între degete, conștientizând frica din ochii băiatului.

Închise ochii și inspiră, trăgând aerul în piept iar cand il privii iarasi ,încruntarea îi străbătu fruntea când dâre de lacrimi ieșeau și se prelingeau fără oprire din ochii băiatului. Automat își îndreptă mâinile pe obrajii uzi și îi strânse ușor îndepărtând lacrimile problemă.

,, Nu mai plânge, nu-ți fac nimic.. "

,,Nu de asta plâng." Yoongi își trase nasul și clipi repetat pentru a alunga lacrimile ce-i mai calmau totuși înțepăturile ochilor.

,, Atunci ce ai? "îl luă la rost cel mare.

,, Drace, tu chiar puți în ultimul hal, parfumul tău îmi crează alergii idiotule! "