SO,YOU ARE? - Taegi

10

EDITAT.

Yoongi nu putea dormi.
Și asta era o problema. Yoongi mereu putea să doarmă,mai ales dacă un anume hyung îi apărea în vis, totul era perfect.

Dar în seara aia nu.
Privi tavanul simplu al camerei sale. Lumina caldă a lămpi îi coloră fața gânditoare,posibil asta era cauza.
O stinse și se întoarse pe partea cealată, cu spatele la ea.

Un val de tristețe îl străbătu. Nu era ceva nou. Așa se întâmpla când mintea sa nu era îndreptată spre ceva anume.

Totul părea atat de ireal. Chiar trăia viața asta, sau era doar în imaginația lui. Poate nici acum nu se trezise din comă și era doar un vis foarte realist.
Era atât de fericit că își putea trăi viața așa cum o merita și că SeokJin era în ea.

El fusese salvatorul său, era de la sine înțeles că se va îndrăgosti de el, dar totuși bărbatul nu observă.
Își va mărturisi sentimentele cât de curând.

Aprinse lampa. De data asta se ridică din pat. Avea de gând să acopere pata aceea de pe gâtul său. Nu-i plăcea să o știe acolo.

Gândindu-se la asta nervozitatea îi apăsă umeri. Apucă fondul de ten și burețelul său. Nu-l folosea prea des, doar atunci când cearcănele i se păru imposibile. Nu-i plăcea ca Jin să observe o imperfecțiune la el. Bărbatul arată mereu impecabil, trebuia să se ridice la standardele sale.

.

În seara aceea, Yoongi nu-l putu vedea cât de răvășit arăta. Acesta își închise cămașa transpirat fiind de la toată acțiunea făcută. Privi trupul de sub cearcefurile murdare, iar respirația îi devenii iarăși întretăiată la vederea bărbatului ce-i sucii mințile arătând atât de divin.

Bărbatul crezu că adormi dar Namjoon îi urmări fiecare mișcare. Stătea întors pe burtă,cearșaful acoperind fundul ce putea jura că e roșu de la atâtea palme primite iar spatele, spatele lăsat la vedere permitea micile semne roșiatice să se observe slab în întuneric.

Arătă minunat, exact așa de ciufulit cum era, asta îl atrăgea cel mai mult pe Jin la el.

Faptul că părea atât de sobru  și șters , aproape plictisitor în locul de secretar pe care-l avea, nu se asemăna deloc cu felul de persoana ce era. Aparențele erau atat de înșelătoare uneori.

,, Credeam că ai adormit. "

,, Și să fiu cu gândul că ești cu mine și când să mă trezesc să nu știu unde ești?"

Îl privii în ochi, cel cu gropițe era trist. Se întoarse și își puse capul pe pernă. Pieptul său marcat cu săruturi și mușcături se ridică și coborâ obosit.Jin îi mângâie parul, era atât de moale. Namjoon îi prinse mâna ducând-o la buze și o sărută lung, primind un zâmbet drăgăstos de la iubitul său.

,, Știi că mă voi întoarce. "

,, Dar.. Deja îmi e dor de tine."

,, Sunt aici. "

,, Acum, dar nu și mai târziu."

Îi sărută fruntea, ochii, nasul, și un mic sărut în colțul gurii, tachinându-l.

,, O să ne vedem peste câteva ore, la petrecere. "

Relția lor, putem spune că e complicată, de fapt, nu, modul în care își dezvoltă relația e destul de complicat. S-au cunoscut la facultate și au rămas prieteni.Când Jin era la început de drum cu compania, Namjoon deja lucra ca secretar la compania de parfumuri al președintelui Kim.

De când s-au întâlnit Joon a încercat să-l ajute cât îi permitea statutul așa apropiindu-se din ce în ce mai mult cu toate că riscul de a fi concediat era mare. Nu putea avea o relație cu cineva ce colabora cu compania și mai ales dacă ar fi aflat cineva că a avut de aface și cu contractul dintre el și firma președintelui Kim...

Dacă se afla..

Dar nu i-a păsat, era în stare să se arunce și în flăcările iadului pentru el, și știa că și iubitul său era în stare de asta, dar îi păsa de reputația sa și nu a vrut să-i facă rău cu aflarea că ei doi sunt împreună.

Jin avusese grijă să nu afle nimeni, așa iubitul său își va putea păstra reputația și locul de muncă.