SO,YOU ARE? - Taegi

37

chiararuby12345678:mulțumesc mult că ai fost și poate încă ești aici, comentariile tale mi-au făcut ziua mai bună <3

Simți mâinile lui Yoongi în parul său atât de tare încât avea impresia că îi trase tot parul din cap. Îl lasă să iasă din strânsoarea sa iar palma ce veni îi întoarse capul.

,, Ești nebun? Ce dracu e cu tine?!? "

Baiatul urlă la el cu atât de multă furie. Nici nu știu ce făcuse, îl privise iar micile lacrimi ce căzu din ochii săi îl făcu să înghită în sec.
El era, acum cu lacrimile acelea era atât de limpede.

Cu frică Yoongi privi în jurul său, Jimin nu se afla nicăieri iar tânărul se temea că cineva ii văzuse. Își șterse rapid lacrimile și îi întoarse spatele lui Tae.

,, Yo- Min,lasă-mă să-ți explic. "acesta alerga după el pe scări.

,, Nu vreau să aud!!"tună cel mai mic. Aproape gata să-i închidă ușa în nas, acesta gemu exasperat când piciorul lui Tae blocă ușa.Se forță să împingă și mai mult ca ușa sa se închidă, dar nu reuși.

,, Trebuie să-ți explic doar ascultă." Yoongi se depărtă, înaintând în camera și apucând pernele din pat una câte una.,, Dacă SeokJin era acolo și vedea-"

,,Ar fi fost ultima zi din viața ta. Ar, ar fi fost groaznic! "

,, Ar fi fost perfect! " se lumina Tae.,, Dacă ne-ar fi văzut acolo sentimentele lui pentru tine ar fi răsărit și m-ar fi luat la bataie, spunându-ți după că te iubește și - "

,,Tu chiar vrei să cred toate astea? M-ai.. La dracu m-ai sărutat" spuse răstit Yoongi.,, Dacă ar fi văzut cineva, aș a-aș fi fost distrus, totul s-ar fi terminat. "

,, Ba nu Min."

,, Te-am crezut, când ai zis că vrei să mă ajuți și. " se opri când simți că avea să izbucnească iar în plâns.

,, Vreau sa te ajut. "

,, Și când ai spus că nu faci nimic cu pusti ca mine. "Yoongi rase fără veselie.,, Chiar te-am crezut pe când tu doreai de fapt doar să mă tragi în jos."

,, Yoongi ascultă-mă! " Tae vru sa se apropie de el.

,, Nu te apropia de mine!"

,, Eu tot cred că Jin ti-ar fi spus că te iubește și că - "

,, Hyung nu mă iubește. "urmă o pauză scurtă.,, Nu așa."

,, Dar o va face. "

Yoongi își trecu o mână peste față, tristețea din sufletul sau mocnind. Se simți greu și privirea incețoșată ce o avea îl îndemnă să se așeze.
Când se așează pe pat își cuprinse fața în palme incapabil de a-și mai reprima durerea ce dorea să iasă.

Taehyung își făcu curaj să vină mai aproape.

,, Nu mă atinge. "spuse cu voce plansă cel de pe pat, încă cu mâinile pe față.

În timpul acela mâna lui Tae se retrase,acesta dorea doar să-i mângâie parul însă se opri. Îl ascultă și ramase acolo pe pat lângă el, în liniște.

În capul fiecăruia se petrecea câte ceva.

Taehyung era inexplicabil de liniștit. Încă nu stiuse ce îl determină să-l sărute, iar regretul nu există.
Parintii săi numai exista, soția sa nu mai exista, nimic pentru el numai era. Poate din cauza situației sau din cauza a ce aflase, poate din milă făcu toate astea?

,, Pleacă. "îi ceruse cel mic după atâta timp iar el, se ridică ușor și, ieși pe ușă închizând-o în urma sa.

Yoongi continuă să plângă și să suspine și, să tot injure.
Erau prea multe lucruri ca să-și dea seama pentru ce plângea mai mult.

Pentru faptul că a fost sărutat fără voia sa?

Pentru faptul că SeokJin nu-l iubea așa cum își dorea el?

Sau pentru că aflase că nu l-ar putea iubi niciodată în felul ăla, nu când inima îi era dăruită altuia.

SeokJin nu-l iubea și nu l-ar fi putut iubi niciodată.

Hyungul său avea pe altcineva, iar adevărul era atât de rău încât ar fi preferat să trăiască toată viața în minciună, doar ca să numai doară.