Un trandafir de gheata

9.

Adrian se spala pe mâini si râuri de apa roșie se scurgeau pe chiuveta de tabla. Sângele se curata întotdeauna foarte greu, își spuse el nemulțumit. Freca bine cu săpun, dar se întrezărea totuși o tentă rosiatică in jurul unghiilor. Parca tăiase un porc. Nu era prea departe de adevăr. Guitase asemenea unui porc când ii tăiase boasele. O greață puternica il cuprinse când își aminti cum ii strigase sa-l cruțe, cum ii spusese ca o avusese pe Claudia si ca nu era buna de nimic. Bineinteles ca il enervase si mai tare, dar idiotul nu stiuse sa-si tina gura nici pana in ultima clipa.

- Sefu', arunc sacii unde stiu eu?

Adrian se uita spre cel care se ocupa de obicei de treburi de genul asta si un zambet ii flutura pe buze. Arata ca un macelar.
- Da, grabeste-te! Am treabă, adaugă Adrian pe un ton detașat.
Gândul îi fugi la Claudia și la ce urma să se întâmple. Nu plănuise sa o ia cu el, dar un impuls mai presus de voința lui îl indemnase să-i spună asta. Plus că nu fusese deloc satisfăcut de ce se întâmplase între ei. Era convins că ea nu simțise nicio plăcere într-o împreunare de 2-3 minute. Vrusese să o pedepsească pentru îndrăzneala de a-l crede mai bun decât era, pentru visele ei de adolescenta trecuta. Și recunoștea in sinea lui că se simțea al naibii de vinovat. Nu credea că altora le pasa de dansa prea mult, dar traise atatia ani cu mirajul unei fete cu parul blond mereu calcata in picioare si neajutorata, incat nu suporta gandul sa plece ca si cum nu ar fi revazut-o. Planuia sa o rasplateasca pentru ca statea cu el o perioada.

Gasi in dormitorul lui Daniel de la club tot ce avea nevoie ca sa arate din nou respectabil. Isi trecu degetele prin par ca sa-l aseze si se privi critic in oglinda. Daniel radea mereu de el si ii spunea ca el intruchipeaza partea eleganta a afacerii. Nu ar mai fi ras cu siguranta daca i-ar fi vazut privirea cand il tortura pe patronul barului. Se stramba amintindu-si ca-i stricase bunatate de camasa cand ii tasnise sangele pe nas. Unii nu pot muri in liniste, se gandi cu scarba. Verifica ora si observa satisfacut ca terminase la timp. Era omul secundelor si totul trebuia planuit cu minutiozitate. Nu suporta intarzierile, nici devierile de la cursul normal al lucrurilor. Stia ca numai normala nu era ocupatia lui, dar era satisfacut financiar si psihic. Se simtea util si gustul puterii era tot ce-si dorea. Undeva, in inima lui ca un hau sinistru, stia ca viata e mai mult de atat, dar evitase mereu sa se gandeasca la asta. Daniel care il cunostea deja de ceva timp sustinea ca avea complexe de inferioritate, ca ramasese cu imaginea drogatului care ar fi facut orice pentru o doza si ca de asta nu voia sa se apropie de cineva. Uitandu-se acum la barbatul elegant ce emana atata siguranta, nimeni nu ar fi crezut asta. Sau poate ca de aia era atras puternic de Claudia. Ea se potrivea unui fost drogat ca el...

- Doamne, va rog sa intelegeti ca nu am prea multi bani acum! Chiar trebuie sa ma grabesc!

Claudia facu un pas ca sa treaca pe langa proprietara apartamentului, dar aceasta ii bara drumul si ii striga cat putu de tare:

- Stiam ca esti o tarfa hoata, dar am preferat sa te gazduiesc pentru ca m-am gandit ca faci bani. Dar nu esti buna de nimic! Imi dai acum bani si pe luna asta! Ma doare-n cur ca pleci la inceput de luna. Eu pierd bani din cauza ca tu pleci fara preaviz.

- Ce preaviz, doamna? Ati innebunit? Si-asa plateam prea mult pentru camarutele astea mizerabile! Claudia se stradui sa o dea la o parte, dar era masiva si o femeie slaba si mica de statura ca ea nu avea nicio sansa in fata ei. Maria plangea in hohote si Claudia se stradui sa-si tina firea pentru fetita, evitand sa foloseasca cuvinte jignitoare. Telefonul începu să-i vibreze, dar ignoră apelul pentru că era un număr necunoscut. O mângâie pe fetiță pe cap și îi dădu din bagaj păpușa ei preferata ca să o calmeze. Privirea dușmănoasă a proprietarei ii dădea o stare deplorabila și nu știa cum să o facă să plece. Nu mai avea niciun leu și nimic de valoare. In plus, nu știa către ce se îndreaptă viața ei nenorocita, unde o sa o duca Adrian și ce planuri avea cu ea. Mai rău decat cum e acum n-are cum sa fie, se gândi cu amărăciune.
In fata blocului, aflat într-o mașină cu geamuri fumurii, Adrian învârtea cu nemulțumire bricheta între degete incercand sa ia o hotărâre. Claudia îi tot ignora apelul și lucrul asta îl calca rău de tot pe nervi. Ii oferea o șansă la un câștig consistent și ea era atât de proasta încât să refuze. Nu putea să accepte asta, oricât ar fi vrut. Îl macina gândul că ea nu-l vrea.
- Șefu', se aud țipete din apartamentul fetei, ii spuse omul lui de încredere.
Adrian se dădu in graba jos din mașină și urcă, urmat se unul din bodyguarzi. Își baga mana dreapta in haină și pipăi patul metalic al pistolului, pregătit pentru orice eventualitate. Pe măsură ce înainta pe scările înguste, țipetele se întețeau. O voce răgușită, de fumător înrăit, o acoperea pe cea subțire a Claudiei. Adrian își imagina un proxenet nemulțumit că îi pleacă cea mai buna marfa. Se interesase și în afara de datoria de 50.000, Claudia nu avea alte obligații. S-ar fi ocupat personal de ele, daca ar fi fost cazul. Spatele masiv al unei femei ii bara vederea și privirea i se scufunda in ochii albaștri ai fetiței care se ascundea în dosul fustei Claudiei. Uitase complet de ea. Cel mai mult îl calcă pe nervi vocea groasa a femeii și trase un glonț în podea, prea grăbit ca să încerce să o acopere prin alte metode. Femeia tresări și făcu ochii mari când îi văzu. După costumele scumpe și atitudinea sfidătoare, își dădu seama că nu e de gluma cu ei.
- Ce naiba se întâmplă aici? Întrebă Adrian cu un glas detașat, bagandu-si tacticos pistolul înapoi în sacou.
- Domnu', târfa asta ...
- Daca i te mai adresezi o data așa, te dau de mancare câinilor mei, o întrerupse Adrian, fara urmă de furie in glas. Era ca și cum spunea o frază banala, fara conotații violente. Am de unde hrăni o lună câinii din carnea ta, continua el.
Bodyguardul începu să râdă grotesc și Adrian se uita atât de rece la el, încât își înghiți hohotele.
- Voiam sa zic... Claudia are datorie la mine. Pleacă acum și eu rămân fără chirie pe luna asta.
- Cat? întrebă Adrian scotandu-si portofelul.
- Pai ar fi garanția și...
- Te-am întrebat cât.
- Vreo 2000, răspunse femeia, privind lacom portofelul.
Adrian scoase un teanc consistent de hârtii de 100 de lei și le aruncă pe jos, uitându-se scârbit cum le aduna gâfâind femeia. Își mută privirea asupra Claudiei care ar fi vrut să o înghita pământul de rușine. Femeia îl mințise pe fata ca să-l stoarcă de bani, dar el nici nu se clintise. Adrian îi făcu semn să îl urmeze și îi porunci bărbatului care-l însoțea să-i care bagajul. Când se apropie de Maria ca să-i ia rucsacul, aceasta tipa și se prinse cu putere de fusta Claudiei.
- E in regula, o să-i duc eu rucsacul.
Bărbatul se întoarse întrebător către Adrian si acesta dădu din cap în semn de aprobare, apoi plecă la mașină. Claudia îl urmă îndeaproape, dar se opri când Adrian își aprinse o țigară și îi analiza fizionomia prin perdeaua subțire a fumului degajat. Se îmbrăcase simplu și era nemachiata, iar parul și-l prinsese in coada. Știa că nu arata prea bine, dar totuși i se păru că zărește un foc mocnit in privirea lui. Și nu se înșela. Nici în cele mai sexy haine nu l-ar fi atras atât de tare. Știa cu exactitate ce-ar fi vrut să-i facă, dar o mana mica, strâns legată de fusta ei îl trezi din fantezia lui. Strânse din dinți și îi spuse Claudiei:
- Urcă fetița în mașină și vino la mine! Vreau sa vorbim!
Fetița opuse rezistenta, dar Claudia reuși într-un final sa o convingă să stea liniștită până vine ea. Când se întoarse către Adrian, inima îi bătea mai să-i sară din piept și își frângea mâinile în încercarea de a se calma.
- De ce nu ai lăsat fata cu cineva sa se ocupe cât ești tu plecată?
- Fata mea nu sta cu nimeni în afară de mine, ii zise Claudia pe un ton hotărât. E responsabilitatea mea și dacă nu-ți convine... Se opri ea, incapabilă să îi dea o replica usturătoare.
- Continua, o îndemnă Adrian, curios sa afle ce ar avea ea de zis, mai ales că era intr-o postura precară, la cheremul lui. Atât de vulnerabilă era, încât îl atâta chestia asta.
- Daca nu poți să-mi accepți fata, spune-mi acum și ne vedem de treabă. Fără ea nu plec nicăieri. Claudia se străduia să pară fermă și încrezătoare, dar eșua lamentabil. Daca el ar fi refuzat, nu știa încotro să o apuce. Și cu un copil după ea.
Fumul țigării lui Adrian o învălui ca o îmbrățișare și se uita cu disperare în ochii lui, căutând o fărâmă de înțelegere, dar se izbi de același zid de indiferența.
- Daca te las sa o iei cu tine, o sa ai grija sa nu-mi stea in cale atunci când vreau sa fiu cu tine?
O roșeață neașteptată îi acoperi fața Claudiei și frânturi de amintiri și senzații de noaptea trecută i se îngrămădiră in minte. Fusese a lui pentru prima dată și își amintea fiecare mișcare, mirosul lui, senzația mâinilor lui pe pielea ei.
- Da, reuși să spună cu greu. O sa am grija de ea și n-o să te deranjeze cu nimic. Claudia lasă capul în jos și aștepta cu înfrigurare decizia lui.
- Ok, spuse el și strivi chiștocul sub talpa pantofului de piele. Ii ridică bărbia cu doua degete și își cufunda irișii verzi in cei albaștri ai ei. Și să nu mai lași niciodată capul în jos in fata mea! Am senzația că ești un animal de povară, iar eu, stăpânul tău. Din momentul ăsta, ești a mea. Pentru cat timp, nu știu. Dar atâta timp cât ești cu mine, vorbește, cearta-te, sustine-ti părerea în fața mea. Nu suport oamenii lași.
Ii dădu drumul, apoi îi deschise portiera și după ce o ajuta, se instala la volan. Regla oglinda retrovizoare și după o ultimă privire intensa spre Claudia, ambala motorul.