Un trandafir de gheata

15.

Nici nu știura când se opri mașina. Adrian o lua de talie, apoi o ridică în brațe când ajunseră în casa, până în dormitorul lui. Doar luna era martoră pasiunii lor.
Adrian o așeză pe pat și o dezbracă cu încetinitorul, evitandu-i privirea. Ea, în schimb, îi admira chipul sculptat și trăsăturile atât de dragi. Nu reușea însă sa se abandoneze complet. Ii era frica sa nu fie din nou rănită sau chiar respinsă.
- Nu te gândi la nimic! In noaptea asta, suntem doar noi doi. Nu mai contează trecutul sau viitorul! Lasă-mă să-ți arăt cat de mult te vreau.
Claudia își mușcă buza tremurândă și îl lasă să facă dragoste cu ea. I se dărui in toate modurile posibile și fara sa se întrebe ce va fi. Iar abandonul ei îl excită atât de mult pe Adrian încât nu i-ar mai fi dat drumul niciodată. Ar fi vrut ca noaptea sa nu se mai sfârșească.
Un ciocănit insistent la ușă ii făcu să tresară pe amândoi, apoi vocea panicata a unui bodyguard de-al lui Adrian se auzi.
- Șefu', deschide! A avut loc un incident de securitate!
Adrian înjură și se ridică fara sa ezite, apoi își luă pistolul din sacoul aruncat pe jos. Parul îi cădea pe frunte, iar tatuajele de pe piept păreau înspăimântătoare în lumina lunii. Inelul cu cap de mort și spini străluci deodată și îi atrase atenția Claudiei, facand-o sa se înfioare de frica.
- Acopera-te și rămâi aici, orice ai auzi! Ii spuse Adrian.
- Ramai și tu cu mine, Adrian, te rog! Daca te rănește cineva? Claudia îl privi implorator, dar fara rezultat.
- Sa mă rănească? Fii serioasa! Casa mea e o fortareata! Stai aici, ai înțeles?
Adrian nu se sinchisi sa-si mai ia ceva pe el și ieși grăbit. La parter, stătea în genunchi un bărbat masiv îmbrăcat în negru, cu fata plina de sânge. Gărzile de corp se chinuiseră sa-l pună la pământ, semn că era un luptător abil. Adrian se strădui să-și amintească dacă îl mai văzuse pe undeva, dar îi era complet necunoscut. Lua carafa cu whisky de la barul din living și îl stropi pe bărbat pe fata, satisfăcut că alcoolul îi ardea rănile deschise.
- Cine naiba ești și ce cauți pe proprietatea mea?
- M-am... rătăcit, răspunde bărbatul cu dificultate.
- Nu apreciez glumele, mai ales că m-ai întrerupt de la o treabă foarte importanta pe care o aveam cu femeia mea. Așa că scuipa tot daca nu vrei să iasă mai urat.
- Oricum sunt un om mort...
Adrian se apropie de el și îl apucă cu brutalitate de parul îmbibat cu alcool și îl scutură cu putere.
- Asculta, rahat cu ochi, spune cine te-a trimis sau îți scot ochii cu un cuțit tocit. Apoi o să-ți găsesc familia și o să-i aranjez pe toți. Avem nevoie de fete noi la bordelurile noastre.
Omul nu schita niciun gest și asta îl scoase din sărite pe Adrian. Nu suporta sa știe că cineva avea acces la locuința lui și că ar fi putut să o pună în pericol pe Claudia. Nici nu reuși să proceseze bine gândul, că se auzi țipătul speriat al Claudiei care se apropiase de el și îl apucă de cot.
- Dă-i drumul, Adrian! Îl cunosc!
Un mușchi începu să se zbata la nivelul maxilarului lui Adrian când realiza ce spune ea. Pusese paie pe foc fara să vrea. Gelozia irațională puse stăpânire pe el și îl lovi cât putu de tare pe barbat care căzu ametit. Apoi o prinse de cot pe Claudia și o împinse către scara.
- Du-te in dormitor și așteaptă-ma acolo!
- Te rog... ii spuse Claudia cu lacrimi in ochi.
- Taci, la naiba, și fă ce am zis, altfel ii înfig un glonț între sprancene.
Claudia urcă scările tremurând și trânti ușa dormitorului. Adrian se întoarse către oamenii care așteptau ordinele lui.
- Duceti-l in beci și așteptați să vin și eu! Nu incepeti fara mine, adăugă el, incercand din răsputeri să-și păstreze calmul aparent.
Claudia sări ca arsă când ușa dormitorului se deschise brusc și îl văzu pe Adrian care-și puse tacticos pistolul în sertar, nu înainte de a verifica dacă mai avea gloanțe, lucru care o înfricoșa. Simțea că era în stare de crimă în seara asta și nu înțelegea de ce reacționase așa când îi spusese că îl cunoaște pe omul ăla.
- Exista vreun bărbat cu care sa nu te fi culcat în țara asta? o întrebă el pe un ton fara inflexiuni.
Nici dacă ar fi palmuit-o, nu ar fi durut-o atât de tare. Înghiți cu greu și îi răspunse.
- Nu m-am culcat cu el... Și dacă aș fi făcut-o, de ce ți-ar pasa?
- A, nu? Și de ce naiba te caută? Atâta timp cât stai sub acoperișul meu, e treaba mea. Adrian o apucă de bărbie și o strânse puternic. Atâta timp cât mă culc eu cu tine, e treaba mea. Ai înțeles? Nu-mi răspunde în doi peri. Nu ești în poziția sa o faci pe spirituala. Răspunde la întrebare!
- Da-mi drumul! Claudia se zbătu sa scape, dar Adrian o ținea prea strâns.
- Nu, ai să-mi răspunzi privindu-ma in ochi. Gata cu minciunile de doi lei!
- Nu te-am mințit cu nimic!
- Răspunde la întrebare! strigă deodată Adrian, pierzandu-si calmul.
- E cel prin care țineam legătura cu Andreea. E unul din oamenii lui Sebastian, ii zise ea cu lacrimi in ochi. Doar atât, adaugă. Nu am nicio altă treabă cu el. Te rog, lasa-l în pace!
- Deci Cobra trimite spioni la mine acasă. Tipic pentru un nenorocit ca el.
- Poate e îngrijorată Andreea. Nu am mai vorbit cu ea demult.
Adrian îi dădu drumul, dar privirea lui ramase fixată pe a ei.
- Foarte rău! Trebuie sa o convingi că e totul bine. Nenorocitul ăla de Cobra nu are de ce să-și bage nasul în treburile mele. Ai grija ce vorbești cu Andreea. Sa nu te coste sănătatea copilului tau, adăugă el amenințător.
- Ești un ticălos fara inimă, nu? Pentru o clipă am crezut că îți pasă de mine și de fata. Ești mai rău decât orice om! Ai bani și putere și totuși profiți de situația mea doar ca să-ți satisfaci vreo fantezie bolnava legata de trecut. Nu pentru mine ai vrut să ai influența și poziție în clan, ci ca să-ți dovedești ție că ești cineva. Dar de fapt ești un complexat, un nebun.
Adrian ramase stana de piatra, ochii lui verzi nu trădau nimic. Își stăpâni cu greu impulsul de a o scutura, de a o domina ca să-i arate cui aparține și să o facă să-și înghita cuvintele isterice. In niciun caz nu trebuia să-și piardă controlul, se gândi. Era pierdut daca își arata sentimentele.
- Mâine dimineața să te îmbraci decent și să mergi sa o vezi pe fiica-ta.
Fara un cuvânt în plus, Adrian își strânse hainele împrăștiate și se îndreptă către ușă. Glasul Claudiei îl opri.
- Ce-ai de gând să faci cu omul acela?
- Ce fac cu toți cei care mă deranjează, ii zise el pe un ton calm. O să-l strivesc ca pe un gândac.
Claudia ramase fara cuvinte și privi disperata ușa închisă a dormitorului. Nu-i venea să creadă că o seara ce fusese la un pas sa se termine atât de frumos devenise un dezastru. Se comportase ca o proasta, din nou. Avea talent la încasat dezamăgiri. Se sufoca in casa asta și disprețul lui Adrian o durea cumplit. O folosea oricând avea chef și Claudia nu mai suporta sa fie cârpa lui. Ar fi plecat departe de el și de suferința asta care o deșira, dar nu înainte de a o salva pe Maria. Se ghemui in patul ravasit după ce primi confirmarea prin mesaj a medicului de gardă că e totul in regula cu fetița și adormi într-un târziu.