Un trandafir de gheata

38.

Desi din material fin, rochia albastra îi dădea senzația Claudiei ca legiuni de furnici îi patrulează pe piele. De-abia aștepta sa ajungă acasă și s-o dea jos. Nu înțelegea nici insistenta Andreei de a veni și ea la petrecerea caritabila. Era plin de neveste pline de aere cu bărbați burtoși, cu fete de brute. Majoritatea, in afara de Sebastian și Alex, era formată din bărbați în vârstă. Își dădea și ea prea bine seama că petrecerea asta ascundea și altceva. Ba Andreea, ba Ivona ii tot ofereau ceva de băut, ba o pernuță pentru spate, ba ceva de mâncare. Începusera sa o calce pe nervi cu atitudinea asta. De n-ar fi fost așa de fericita Maria, ar fi plecat de mult. Și cum sa nu fie când dansase toată seara cu Cristi care n-o mai slăbea. Câțiva băieți râseseră de ochelarii ei cu lentile groase și Cristi îi amenințase ca un bărbat in toată regula. Atitudinea lui îl amuza pe Sebastian, dar Claudia și Andreea erau îngrijorate. Daca la 9 ani era așa se întrebau cum va fi la adolescenta. Unul dintre agenții de pază îi șopti ceva la ureche lui Sebastian și acesta se ridică grăbit.
Dinspre intrare se auzea un pic de agitație și câțiva dintre cei mai bătrâni se ridicară de la mese și se îndreptară Intr-acolo. Printre capetele celorlalți, aproape la fel de masiv ca Sebastian, Claudia văzu o figură cunoscuta, atât de dragă altădată, dar complet schimbată. Ochii de un verde intens erau absenți la tot ce ii înconjurau. Singură direcție în care priveau era spre ea. Obrajii lui erau plini de cicatrici ca și cum cineva îi crestase repetat. Era și mai tras la față și ochii lui păreau mai mari. Nu o speria fizicul lui, ci privirea arzătoare și gândul la ce îndurase probabil. Și motivul pentru care îndurase. Atât de departe mersese ambiția lui încât îndurase orice doar ca sa fie șef? Nu era vreo naiva. Știa prea bine că îl eliminase pe Daniel ca să-i ia locul. Și în ciuda a ceea ce știa, se gândea cu groază la suferința lui.
Claudia se uita speriata spre Andreea care era la fel de uimita ca ea.
- Andreea, mă duc pana la toaleta. Ai grija de Maria, te rog.
- Crezi că e prudent?
- Vreau să-mi dau cu apa pe fata și să ma linistesc, apoi o să merg direct la mașină. Sa o aduci și pe Maria peste vreo 20 minute. Poți face asta pentru mine? O implora Claudia.
- Sigur că da! Liniștește-te, te rog! Nu-i face bine bebelușului.
Claudia se ridică cu greutate și încerca să se facă nevăzută, sperând din toată inima că el nu avea cum să ajungă la ea. La baie își dădu cu putina apa pe fata și se uită la imaginea ei din oglindă. Lacrimile amenințau să dea navala, dar trase aer în piept de cateva ori și reuși să le stăpânească. De ce suferea atât, de ce se chinuia așa? Era un ambitios care calculase totul pentru a ieși în câștig. Acum căuta să se apropie din nou de ea pentru a obține sprijinul lui Sebastian. Și o tortura și sentimentul de vinovăție că alesese asemenea tata pentru copilul ei. Nu fusese suficient că o dăduse in bara de atâtea ori. Lăsă capul în jos și își privi burtica ce se ridica in fel și chip, semn că cel mic își făcea rutina de seara.
- O sa am grija de tine, promit! O să fiu o mama buna!
Când ieși, se uita cu atenție sa nu fie nimeni prin preajma in afara agentului de pază care avea grija de ea și se urcă repede in mașina parcată. O izbi un parfum binecunoscut și mașina pleca în trombă. Din colțul celălalt al banchetei încăpătoare se ivi o mână ca de robot și Claudia tresări.
- Nu te speria! Am vrut doar sa discutăm între patru ochi.
- Nu am ce vorbi cu tine, Adrian!
- îți stă atat de bine așa ... Nu-mi vine sa cred că vom avea un copil.
- Nu e al tau! Sunt o târfă, in definitiv! Cine știe cu câți am umblat de când m-ai lăsat tu!
- Da... Merit să mă tratezi așa, dar sa nu mai zici niciodată asta! Poate daca îmi spuneai mai multe despre situația ta de la început...
- Poate daca ai fi încercat să asculți, nu sa o faci pe grozavul mereu...
- Claudia, nu am făcut decât să ama gândesc la tine,la noi. Am incercat să renunț, s te las in pace, dar nu pot. Lasă-mă să te fac fericita!
- Nu, mulțumesc! Nu vreau nimic de la tine! Ești șef, ai respectul tuturor, bani gârlă, uita de mine!
Adrian incerca sa se apropie de ea ca să-i sărute mâna, dar Claudia îl respinse și îi spuse cu furie:
- Daca mă atingi, deschid portiera!
- E blocată și oricum nu o făceai. Îți iubești prea mult copilul din burtica.
Claudia se uita pentru prima dată cu atenție la el și îi spuse fara sa vrea:
- De ce ești plin de cicatrici?
- M-a torturat Daniel după ce ai plecat.
- De ce?
- Pentru că te-am lăsat să pleci.
- Dar Sebastian...
Claudia se opri și își dădu deodată seama cum de aflase Sebastian atât de repede unde se afla și cum de ieșiseră în liniște de acolo.
- Tu... Claudia înghiți în sec și continuă. De ce ai făcut asta?
- Pentru că ești a mea și te iubesc. Din momentul in care te-a amenințat, am plănuit să-l distrug. A avut și Sebastian contribuția lui, ce-i drept. Am avut grijă să distrug încrederea celor din clan și sa produc dovezi că ar fi un trădător.
- Dar te-a chinuit in halul asta, te-a mutilat.
- Nu-mi pare rau de nimic, Claudia. Nimeni nu-ți face rău și scapa nepedepsit. I-am omorât pe toți cei care au incercat.
Claudia se sperie auzindu-l desi știuse mereu de ce e capabil. Totuși numai pe Sebastian îl crezuse un psihopat. Se părea că în lumea asta toți erau nebuni.
- Nu te înțeleg... Nu știu ce vrei de la mine, daca îmi spui adevărul. Claudia se uita absenta la proteza de la mana lui și Adrian interpreta privirea ei.
- Sunt hidos, nu?
Claudia ridică surprinsă privirea. Tonul lui avea niste inflexiuni nemaintalnite, de disperare, de deznădejde.
- Nu e vorba de asta. Știi cât am suferit...
- Lasa-ma sa am grija de voi! Vei fi mereu in siguranță, Maria va fi ca și fata mea. Daca nu vrei sa fie mai mult între noi, daca te scarbesc, lasă-mă macar sa fiu tatăl copiilor tai.
Pe Claudia o mișcară atât de tare cuvintele lui încât începu sa plângă. Adrian se grăbi să o consoleze și Claudia se cuibări la pieptul lui, atât cât putu având în vedere burtica mare.
- Sunt imensa, îi spuse printre sughițuri de plâns lui Adrian, văzând că el o prinsese stângaci de după umeri.
- Ești foarte apetisanta, mai sexy decât niciodată, îi zise el, sarutandu-i tâmpla.
- Eu... Vreau sa fiu cu tine, dar mi-e frica. Mi-e groaznic de frica.
- O s-o luam încet, Claudia, îți promit.
Adrian o apucă delicat de Barbie și îi sărută obrajii umezi, apoi gura, mangaindu-i in același timp gâtul. Un foc ce mocnise dintotdeauna izbucni între ei deodată și Claudia simți o eliberare de parcă în tot timpul asta fusese prizoniera.
Telefonul lui Adrian începu să sune insistent și acesta oftă exasperat, dar răspunse când văzu cine este apelantul.
După câteva secunde, apelul se opri brusc și Adrian se uita ciudat la Claudia, apoi îi spuse cu voce răgușită.
- A avut loc un atac la petrecere.