Un trandafir de gheata

29.

Adrian își potrivi inelul cu însemnul clanului pe deget, desi nu se mai simțea ca unul dintre membrii lui demult. Mașina opri în fața porților grele pentru controlul de securitate, apoi înainta pe aleea ce ducea la vila impunătoare închiriată special pentru eveniment. Își verifică ceasul făcut pe comanda la o mare firmă elvețiană și observa că întârziase deja mai mult de jumătate de oră, iar Daniel remarcase fara indoiala asta. După ce se asigura că arata impecabil, Adrian își luă telefonul mobil și cobora din mașină, apoi se îndreptă către intrare.
De cum păși înăuntru, nu putu să nu remarce colecția de tablouri de o parte și de alta a încăperilor, sculpturi reprezentând zei romani și greci, candelabre grele, totul decorat in stil antic. Numai că era dus la extrem, lucru neplăcut. Încercaseră să-i dea o alura rafinată, franțuzească, locului, dar le ieșise pe dos. Erau toți niște parveniți cu aere de nobili care demult nu-l mai impresionau pe Adrian. Nici ei, nici banii lor, nici fiicele lor folosite ca arme pentru alianțe avantajoase. După cum constată minute mai tarxiu, îl scutiseră de asalturile fetelor bune de măritată
Era considerat o partida buna pentru că făcea parte din cercul foarte restrâns al lui Daniel. Acesta îl privea acum nemulțumit și se apropie de el, îl salută printr-o strângere de mână și îi spuse.
- Degeaba ai ceas elvețian, Adrian! Tot întârzii. Știi ce importantă e seara asta, ce naiba!
- Am avut treabă!
- Ce fel de treabă? Ce ardea de trebuia să întârzii?
- Treburi de-ale mele.
- Era mai important decât ce aveai de făcut aici?
- Cu siguranță! Nu ai fi vrut să fiu tensionat, nu? îl întrebă Adrian pe un ton ce se voia glumeț.
- Deci asta era, începu să râdă Daniel și îl pocni ușor cu palma peste umăr. Mă gândeam că ar fi fost mare păcat să nu fi trecut peste relația cu o anumită femeie. Ar fi trebuit să o omor ca să te scap de fantoma ei, continua sa râdă Daniel. Și ar fi fost păcat de ea. Era buna, proasta. Chiar și eu...
Adrian îi taie elanul și îi spuse pe un ton serios.
- Hai sa ne concentram la afaceri!
- Sper că ai venit bine pregătit.
- Ca de obicei.
Lui Adrian îi atrase atenția o femeie îmbrăcată în negru aflată la brațul unuia dintre dușmanii lui declarați.
- Uite-l pe omul nostru, Adrian!
Adrian avu o secundă de ezitare privind-o pe Andreea pe care nu o mai văzuse de multi ani. Radia la brațul lui. Cine ar fi crezut că inocenta lui sora o să ajungă soția unuia dintre cei mai nemiloși capi mafioți din Europa. Lui inca nu-i venea să creadă că e fericita alaturi de asemenea personaj. Cobra îl salută de la distanță, cu răceala, iar când Adrian întinse mâna ca să o salute pe Andreea, Cobra îi ținu mana lipita de brațul lui. Privirea Andreei strălucea de emoție și de dor. Mereu ținuse la el, desi nici el nu pricepea de ce. O tratase ca pe o sclava și încercase să profite cu orice ocazie de bunătatea ei. Evita sa se gândească la ticăloșiile pe care i le făcuse pentru că era al naibii de dureros. Se bucura că își găsise fericirea, in ciuda vieții mizerabile pe care o dusese. Era una dintre putinele persoane cu adevărat bune pe care le cunoștea.
Adrian păstra distanța până când veni momentul sa se retragă împreună cu ceilalți invitați, capi și membri importanți, ai celorlalte organizații, într-o sală de ședințe. Agenții de pază verificaseră deja temeinic întreaga clădire, mai cu seamă sala aceasta. Nu puteau risca sa fie interceptați de poliție sau de alte clanuri rivale.
- După cum bine știți, cel mai mare profit și cea mai mare rețea de pe continent este al lui Sebastian. Mi-a dat mie cuvântul pentru că sunt cel mai bătrân și pentru că are un respect deosebit pentru mine, lucru mai rar întâlnit la tinerii din ziua de azi care cred că dacă știu să folosească un pistol și au cateva prostituate la strada sunt șmecheri. Dat nu am venit să vă țin morala. Vreau doar sa va aduc la cunoștință că cedez tot ce am lui Sebastian. După cum știți, am o vârstă și nu am urmași. Și Dumnezeu știe că am incercat, dar asa a decis El. Nu mă interesează ce face Sebastian cu teritoriile mele. Am deplină încredere în judecata lui. Mă retrag la tara cu nevasta-mea. De restul va las sa vă ocupați voi.
Cel mai bătrân lider din organizație își încheie astfel discursul, stârnind animozități fara precedent. Un mușchi se zbătea in zona maxilarului lui Daniel. Ciuda fata de Sebastian creștea cu fiecare minut, dar trebuia să-și joace rolul foarte bine, altfel risca sa fie anihilat. Nu înțelegea cum de nenorocitul avea asemenea noroc și miza ocupării teritoriilor lui creștea. De ce nu le cedase bătrânul altcuiva când știa foarte bine că Sebastian se retrăgea și el din afaceri, asta nu pricepea Daniel. Cu Adrian langa el se apropie de Sebastian care se retrăsese pe terasa ca sa fumeze în liniște. Era singur, lucru binevenit, se gândi Daniel.
- Sebastian, felicitările mele! Tocmai ai devenit liderul nostru absolut.
- Vrei sa spui că până acum nu mă considerai liderul absolut? întreba Sebastian, urmărind plictisit fumul degajat de țigară. Daniel știa că numai plictisit nu e. Îl simțea încordat și gata de atac.
- Ai cam lipsit din țară și nu prea am mai interacționat.
- Trebuia să mă vezi zilnic ca sa știi cine conduce capitală și toate orașele mari ale țării?
- Nu, doar ziceam...
- Asculta, Daniel, știu ce vrei de la mine, dar eu nu fac afaceri cu sobolani.
Daniel rămase pentru o clipă fără replică, apoi se înfurie și ridica tonul.
- Despre ce naiba vorbești? Credeam că avem o înțelegere!
- De ce? Pentru că ați făcut voi un plan de căcat și ați încercat să mă șantajați prin Claudia? Femeile și copiii nu au ce căuta în afaceri și asta e o lege nescrisă de când lumea. Deja faptul că trebuie să-ti explic lucrul asta mă irită.
- Ai sa te duci naibii curând, Sebastian, și eu o sa fiu acolo ca sa te ajut, bastardule!
- Daniel, calmează-te! Lasă-mă pe mine sa tratez cu el, incerca Adrian să intervină.
- Îți dau 5 secunde sa dispari din fata mea, rahat cu ochi, îi spuse pe un ton calm Sebastian. Cât despre a trata cu pupincuristul asta de subaltern al tău, gaseste-i alt cur de pupat. Eu n-am nevoie de așa ceva. Afară, amândoi!
Adrian îl privi cu dispreț pe Sebastian și plecă împreună cu Daniel care fierbea de nervi. Se urcară în mașină și abia după ce dădu pe gat un pahar de tărie, Daniel se dezlănțui.
- Ai văzut cum mi-a vorbit bastardul ăla? Fiu de târfă de care nici n-a vrut ta-su să audă! Cine se crede tâmpitul!
- Tocmai ai anulat șansele noastre de a pune mâna pe ceva din afacerile lui! îi spuse tacticos Adrian, trăgând cu nesaț din trabuc.
- Și tarfa aia blonda e de vina! Ea ne-a stricat afacerile. Trebuia să o elimin când am avut ocazia, spuse cu năduf Daniel.
Adrian întoarse privirea către peisajul de dincolo de geam și pastra tăcerea.
- Elimin-o, Adrian!
- Poftim?
- Ce-ai auzit! Îmi stă pe creier! Oricum cu Sebastian nu mai putem face afaceri. Macar să mă descarc cumva. Și pe ea, și pe mucoasa.
- Nu am omorât niciodată copii.
- Mă doare-n cur! Daca nu o faci tu, pun pe altcineva.
- Noi nu facem chestii de astea... incerca Adrian să-l convingă.
Daniel îl prinse de mâneca sacoului și îi spuse cu o voce încărcată de ura.
- Ești supus șefului de clan și clanului sau unei muieri? Ai grija, Adrian ! Sa nu crezi că n-am observat că ai oftat cam mult după vagaboanda aia. Daca ai s-o omori cu mana ta, o sa-ti treacă micul capriciu pentru ea. Fa ce-ți spun sau o sa consider că îmi ești dușman, nu aliat.