Un trandafir de gheata

19.

- Scuipa tot! ii spuse Sebastian trăgând cu nesaț din Țigara, bărbatului plin de vânătăi. Putea in sfârșit sa fumeze liniștit. Acasă Andreea devenise o mică dictatoare si ii arunca țigările. Își pusese in cap sa-l convingă sa se lase de fumat pentru sănătatea lui. Il irita mania asta a ei, dar ii si plăcea intr-un mod pervers. Asta il asigura ca il iubește si ca are grija de el.

- Șefu, te-am dezamăgit! ii zise omul de pe patul de spital. Mai bine ma omoram decât sa ma vezi așa. Am dat greș.

- Nu, omule, din moment ce te-a lăsat in viața a vrut sa-mi transmită un mesaj. Ai rol de mesager între noi si clanul lui.

Omul se uita sceptic la Sebastian si se strădui sa-i dea cât mai multe informații referitoare la ce văzuse acolo. Nu ajunsese nici la jumătate când usa salonului se deschise brusc si soția șefului intra val-vârtej, ii smulse Țigara din mâna si o făcu una cu pământul sub talpa cizmelor. Il privi furioasa si il certa ca pe unul din băieții lor.

- Omul asta e cu un picior in groapa si tu fumezi la căpătâiul lui? Ce-ți veni?

Sebastian o privi amuzat pe Andreea si imagini obscene ii veniră in minte. Certurile lor erau interesante, dar împăcările erau minunate. 

- Draga, te știam mai politicoasa. Se bate la usa înainte de a intra undeva. Si de unde știai ca sunt aici?

- Eu stiu tot ce faci, ii răspunse ea plictisita.

- Poate ar fi cazul sa mai facem un copil ca sa te mai țin ocupată, ii zise el, satisfăcut ca o vede roșind. Nici acum nu ii trecuse obsesia de a o tachina in felul asta.

- Domnule, ce ai aflat de Claudia? Întreba Andreea ca sa schimbe subiectul.

Bărbatul le povesti tot ce aflase, dar cel mai uimitor lucru care i se întâmplase era ca Adrian il lăsase in viața. Sebastian îl asculta cu atenție si își dădu seama ca ceva nu se potrivea. O bănuiala il sacaia, dar prefera sa păstreze tăcerea. Stia ca Andreea ținea mult la jigodia de frate-su, deși acesta nu luase niciodată legătura cu ea. 

- Ce ar trebui sa facem oare? Claudia nu m-a mai sunat, deși am insistat, ii spuse Andreea îngrijorată.

Lui Sebastian nu-i placu deloc starea ei de agitație si se hotăra sa preia frâiele, chiar cu riscul de a o minți.

- O sa ma ocup eu. Stai liniștita, o sa discut calm cu Adrian si o sa aflu dacă e totul in regula.

- Te cunosc, Sebastian, si stiu cum reacționezi. Mi-e frica...

- Iubito, lasă-ma sa ma ocup! O sa fie totul bine, promit, ii spuse el mângâind-o tandru pe obraz.

- Nu vreau sa aibă nimeni de suferit.

- Stiu. Așa va fi, o minți Sebastian, vechea lui sete de sânge trezindu-se din nou la viața când se gândi la Adrian. Il lăsase prea mult timp sa se bucure de viața. Acum apărea din nou in calea lui si ii dădea peste cap liniștea. Avea sa se ocupe personal ca Adrian sa-si plătească polițele din trecut.

Așezat la biroul lui din lemn masiv, Daniel urmarea fiecare pas pe care-l făcea Adrian. Camerele de supraveghere surprindeau mersul lui nonșalant, de parca nu întârziase deja 40 de minute la întâlnire. Daniel fierbea de nervi privindu-l, dar hotăra sa se calmeze sau cel puțin sa se prefacă. Voia sa afle mai întâi intențiile lui Adrian. Nu-i venea sa creadă ca l-ar fi trădat tocmai el, dupa atâția ani in care conduseseră împreuna Organizația. Si acum când se ivise ocazia sa intre si in teritoriul Cobrei. 

Adrian nu se sinchisi sa bată la usa si il surprinse pe Daniel, rămas pe gânduri.

- Încă mai ai prostul obicei sa urmărești imaginile de pe camerele video? Il întreba pe Daniel, deși monitorul calculatorului nu-i era vizibil.

Daniel nu se mira de perspicacitatea lui. Stia ce-i poate pielea fără ca măcar sa lupte aau sa scoată un pistol. Putea gestiona o bruta, un bătăuș, avusese de a face mereu cu genul asta de oameni. Dar cu un om al cifrelor, capabil sa te aducă la ruina sau sa te facă milionar din doua click-uri, nu. Si de asta ii era frica cel mai tare. L-ar fi putut tortura sau chiar omora, dar nu-i era de niciun folos dacă făcea asta. Clanul lui se ridicase in doar câțiva ani datorită ingineriilor financiare pe care le învârtea Adrian. Toți il respectau pentru talentul lui si cum banii erau pe primul loc, Daniel nu-si permitea sa renunțe la el. Cel puțin nu pana nu i-ar fi găsit un înlocuitor.

- Mda, îmi place sa stiu ce se petrece in jurul meu, ii răspunse Daniel. Ție nu?

- Sigur. Dar cel mai mult urăsc sa mi se incalce intimitatea.

- Dacă te referi la micul incident de deunăzi, a fost un test. Asculta, N-o sa lăsam o muiere sa intervină in afaceri, nu?

- N-ai înțeles nimic, nu? E femeia mea si nu ai voie sa te apropii de ea, ii spuse Adrian privindu-l ținta. 

- E valoroasa, nu? Mai ales ca îți poate facilita calea către imperiul lui Cobra, nu?

Adrian își masca surprinderea, dar realiza deodată in ce pericol se afla Claudia doar pentru ca cel din fata lui aflase ca e prietena buna cu Andreea. 

- Cum ai aflat?

- Din întâmplare. Dar asta nu contează. Ma întreb ce te-ar determina sa te apropii de una ca ea dacă nu interesul pentru a stapâni teritoriul lui Cobra. Știam ca ești inteligent, dar ai ticluit un plan excelent. M-a mirat de la început interesul tău pentru asemenea specimen. Tu care poți avea orice femeie rafinata, cu relații in clan, ai ales sa te încurci cu o dansatoare la bara. Dar... Am găsit si explicația. De ce nu mi-ai zis si mie? Din lăcomie?

- Voiam sa para totul cât mai autentic, replica Adrian.

- Crezi ca vei obține ajutorul lui Cobra dacă afla ca te-ai încurcat cu ea? Ce-i pasa lui de târfa asta?

- E cea mai buna prietena a Andreei si i-a crescut băiatul pana la 2 ani. Îți spun sigur ca ii pasa de bunăstarea ei. Așa ca trebuie sa avem grija sa nu i se clintească nici măcar un fir de par din cap.

Daniel se ridica de la birou si il batu pe umăr satisfăcut pe Adrian.

- Vrei sa-l faci la sentimente pe unul cum e Cobra? Crezi ca va merge?

- Cobra are o singura slăbiciune. Si aia se numește Andreea. Tot ce o înconjoara si o afectează il da peste cap.

- Corect! Dacă o luam așa, pare un plan bun. Bănuiesc ca te descotorosești de târfă imediat ce obținem ce ne dorim.

- Soarta Claudiei e doar treaba mea.

- As zice sa hotărâm împreuna. Târfa e experta si te poate imbrobodi. O sa scap eu de ea la momentul potrivit, Adrian, ii spuse Daniel pe un ton hotărât.

Adrian strânse din dinți, dar nu comenta nimic. Mai prelungi vizita pentru încă 30 de minute, apoi pleca spre casa, in ciuda rugăminților lui Daniel de a rămâne la cina. Hotăra sa se plimbe pentru 20 de minute pe malul unui lac din apropiere. Aerul răcoros si peisajul încremenit din jur il ajutara sa-si limpezească gândurile si sa ia o decizie. Scoase telefonul mobil si apela un număr bine ascuns in agenda telefonică. Vocea de la capătul celălalt nu paru deloc surprinsă ca il aude.

- Așteptam un semn din partea ta. Era timpul, dupa atâția ani. Avem ceva lăsat neterminat.

- Da, așa e, Cobra. Sau mai bine zis, Sebastian.