Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aștept să se întoarcă, dar realizez că a părăsit apartamentul. Îmi strâng lucrurile și plec acasă.
Duminica aștept să mă sune, dar nu o face, iar luni nu-l văd.
O aștept pe Momo câteva minute, apoi o zăresc cum coboară dintr-o mașină.
— Cine era?
— Hă? Cine?
— Persoana din mașină.
— Un prieten de familie. Hai să mergem la oră.
— Nu vreau...
— Avem biologie.
— Știu, dar n-am mai vorbit...
Momo mă trage forțat, dar ne oprim să bem o cafea și întârziem. Taehyung e deja în clasă și predă, iar noi ne așezăm la locurile noastre.
Când se sună de ieșire aștept să iasă toți din clasă și merg lângă el. Îl prind de mână și îl trag mai aproape, iar el lasă catalogul jos și oftează.
Mă ridic pe vârfuri, îmi duc mâinile de după gâtul său și îmi lipesc buzele de ale lui, dar nu primesc nicio reacție în schimb. Doar stă precum o statuie și nu face nimic. Mă îndepărtează și își strânge lucrurile.
— De ce...?
— Poate ne vede cineva Nu are rost să riscăm la școală.
— Ne vedem la tine în seara asta? Gătim ceva...
— Ajung târziu, am puțină treabă. Ne vedem mâine.
Mă bate pe umăr și iese din clasă. Nu știu dacă să plâng sau să înjur.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
