ᵖˡᵃʸᵇᵒʸ ᵛˢ ᵇᵃᵈᵇᵒʸ || ᵗᵃᵉᵍᵍᵘᵏ ✓

³³☽

— Yah, așa o tratezi tu pe viitoarea ta logodnică?

Parcă inima îi stătuse în loc la auzul propoziției rostite de mama lui, întorcându-se lent înspre cele două și dând de două zâmbete luminoase, chipul lui arătând nedumerire și dezgust.

— Poftim? Nu țin minte să am vreo viitoare logodnică. Nici măcar o iubită.

Spune atacat, privindu-le cu ură pe rând pe cele două.

— Acum le ai, ba chiar pe ambele, fiule.

Vorbește mama lui subtil, fata privindu-i pe rând pe cei doi nesigură.

— Ascultă, Eunha. Eu sunt sută la sută gay și am un iubit, iar mama știe foarte bine asta. Da, ați auzit bine. Vreau un viitor fericit alături de bărbatul pe care îl iubesc, și nu aveți ce face ca să schimbați asta. Așa că scoateți-vă faza cu logodna din cap. Nu se va întâmpla!

Strigă furios și le întoarce spatele vrând să părăsească camera, însă se oprește brusc când în tocul ușii îl vede pe tatăl lui vitreg, dându-se un pas în spate.

— Am hotărât deja pentru amândoi, Jeongguk. Tu te vei căsători cu Eunha iar Taehyung cu Joy, și vă veți scoate prostiile astea din cap. Sunteți doar niște adolescenți naivi și hormonii se joacă cu voi. Veți regreta mai încolo, să nu-mi zici că n-am dreptate.

— Nu puteți face asta!

L-a lovit în umăr pe domnul Kim pentru a putea părăsi încăperea, începând să urce scările cu viteză înspre camera fratelui său, dând buzna înăuntru.

— Trebuie să ne cărăm de aici, Taehyung!

S-a oprit brusc din vorbit când o cameră goală i s-a arătat în față, înaintând nedumerit pentru a fi sigur că iubitul lui nu este aici.

— Taehyung este cu iubita lui.

S-a întors confuz înspre bărbatul ce apăruse în spatele lui, Jeongguk strângându-și maxilarul și pumnii în așteptarea unui răspuns.

— Ce tot spui?

— Ce ai auzit. Taehyung este cu Joy, probabil deja în drum înspre Japonia. vorbește din nou bărbatul privind la ceasul pe care îl avea la încheietură.

— Mă minți! Taehyung nu m-ar părăsi! Nici atât nu ar face ce vreți voi!

Îi strigă cel mai mic indignat, trecând apoi pe lângă el și intrând grăbit în camera lui de unde și-a luat telefonul și portofelul, urmând să coboare în viteză scările, ieșind din casă în timp ce strigătele mamei lui se auzeau în urmă.

Nici nu și-a dat seama că ochii i se umpluseră de lacrimi, trecându-și mâneca bluzei peste aceștia și trăgându-și apoi nasul, aproape nemaivăzând nimic în drumul lui.

Nu știa încotro se îndreaptă sau unde vrea să ajungă, dar nu mai suporta nici măcar o secundă lângă părinții ei și fata cu care plănuiesc să-l căsătorească.

După câteva minute de mers fără oprire și-a putut auzi telefonul sunând, decizând să-l ignore.

A doua oară când din nou soneria i-a răsunat în urechi, aproape că a vrut să dea cu telefonul în pământ crezând că mama lui îl sună, însă inima i-a sărit peste o bătaie când a văzut numele scris pe ecran, înghițind în sec și glisând pe pictograma verde, ducând telefonul la ureche cu mâna care îi tremura.

— Jeongguk! Ce bine că ai răspuns!

— T-Taehyung..

Toate întrebările pe care voia să i le adreseze i-au rămas blocate în gât întrucât vocea dulce a fratelui său iar s-a auzit prin telefon, nelăsându-l să replice ceva.

— Sunt la aeroport, Jeongguk! Părinții noștri au luat-o razna, așa că vreau să plec de aici o vreme, și vreau ca tu să mă însoțești.. Dacă ești de acord–

— Vin acum, iubitule.

Spune hotărât și închide telefonul, un mic zâmbet răsărind pe chipul lui palid îndată ce a început să alerge înspre stradă pentru a da de un taxi care să-l ducă la aeroport.

Și-a mușcat buzele fericit și entuziasmat când o mașină a oprit la semnul lui, intrând numaidecât în ea și spunându-i destinația unde voia să ajungă.

În câteva minute, taxiul a oprit în fața aeroportului, Jeongguk plătind și coborând, căutându-l cu privirea pe Taehyung însă nu părea să fie afară, așa că a intrat înăuntru și s-a îndreptat înspre sala de așteptare.

Un imens zâmbet i-a înflorit pe buze când l-a găsit în sfârșit pe albăstrui, lângă el fiind prezenți Jimin, Yoongi și Joy, mergând numaidecât la ei și sărind în brațele iubitului său care nu îl observase până atunci.

— Jeongguk! Ai venit. vorbește Taehyung întorcându-se bucuros înspre cel mai mic, strângându-l în brațele lui.

— Normal că am venit, iubitule. Credeam că m-ai părăsit.. șoptește lipindu-și fruntea de a celui din fața lui, privind scurt către șatena de lângă ei.

— Nu-ți face griji, Ggukie. Joy este de partea noastră. îl liniștește cel mai mare, fata zâmbind în timp ce roșcatul și-a arcuit confuz sprâncenele.

— Taehyung mi-a explicat situația de acasă, și am fost de acord să-l ajut să scape de părinții voștri. Iar cât despre relația noastră, a fost frumos cât a fost, dar nimic mai mult de atât. Vă doresc să fiți fericiți acolo unde vă duceți, și părinții voștri să vă accepte cât de curând posibil.

— Mulțumim, Joy. spune Jeongguk, neputând să-și mai controleze zâmbetul, urmând să-și intersecteze privirea cu rozaliul de lângă Taehyung. Voi doi, sunteți bine? întreabă subtil, sperând la un răspuns afirmativ.

— Suntem, nu-ți face griji. Sper să ne revedem cât de curând, prieteni. vorbește Jimin, încercând să se încurajeze pe sine cu un zâmbet.

— Ne vom revedea. Ai noștri nu vor rezista prea mult timp fără copiii lor, și într-un final vor înțelege că ce este între noi nu este o joacă de copii.

— Trebuie să decolăm, iubire.

Îl anunță Taehyung, roșcatul privind la cele două geamantane de la picioarele lor.

— Unde plecăm, Tae?

— În Japonia.

— Avem.. bani?

— După calculele mele, ne ajung o jumătate de an.

Roșcatul a aprobat gânditor, oftând și întorcându-se către prietenii lui, făcând un pas înspre ei și îmbrățișându-i strâns pe ambii.

— O să-mi fie foarte dor de voi. Să rămâneți neschimbați, și să nu vă mai certați vreodată. îi atenționează în joacă, cei trei scăpând câte un râset.

— Bine, să aveți grijă de voi. Pe curând. răspunde Yoongi, urmând să îi prindă mâna celui mai mic într-un salut prietenesc.

— Ținem legătura.

Jeongguk și-a coborât privirea pe mâna ce i-a fost prinsă de albăstrui, zâmbind încrezător și apucând unul dintre geamantane, Taehyung făcând același lucru.

— Va fi bine. șoptește cel mai mare încurajator.

Cei doi au pornit înspre locul unde vor fi controlați înainte de a urca în avion, atât ei cât și bagajele lor, cei trei privind zâmbitori în urma lor.